19 dec. 2011

Mirajul spiritual al decăderii (1)

Trăiesc pe aceste pământuri de câteva zeci de ani buni. Am parcurs câteva etape, istorice, le-aş putea numi, între care au fost destule diferenţe socio-economic, politice sau culturale. Chiar dacă poporul a rămas acelaşi, oamenii au rămas aceeaşi, ca indivizi, cea mai mare schimbare, mi se pare mie, a apărut în comportamentul oamenilor.
N-aş vrea să clasific în perioade rele sau bune perioadele respective, după acest criteriu, dar nu pot să nu observ faptul că societatea s-a impurificat zi de zi.
Odată cu eliberarea de acea dogmă, aşa-zis comunistă, căile oamenilor s-au îndreptat pe drumuri ce şi le-au considerat ca fiind bune. Nu ştiu câţi au avut puterea de a-şi găsi un drum care să îi definească, însă e uşor de observat că în această ţară avem destui oameni care copiază pe sub bancă, aşa cum au făcut-o şi în şcolile pe care se laudă că le-au absolvit.
“Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc”... aceasta a fost previziunea prin care a debutat noul secol şi noul mileniu. Cum spusa lui Malraux era cunoscută, mulţi s-au orientat repede către direcţia devenirii pe această frumoasă în esenţă. Nici măcar faptul că orientarea a fost rapidă, în societatea aceasta în derută ce se habotnicea pe măsura creşterii sărăciei, nu era motiv de suspiciozitate. Mulţi, foarte mulţi au fost încurajaţi pe această direcţie tocmai de marii conducători ai acestei societăţi de consum. Ideile extraordinare ale lui Lazarev, ale lui Drunvalo Melkisedek, să-i luăm ca exemplu, au fost însuşite pentru a fi citate la scară mare. Apoi a venit vremea când, prea multa densitate de cunoscători crea stări de anonimat şi atunci a venit vremea exegeţilor dacismului sacru sau al înţelesuri noi din creştinism.
Toate puteau fi bune şi frumoase, căci “Cercetaţi Sfintele Scripturi” era un îndemn ce trebuia urmat...
S-a format însă o castă, ierarhică, sau mai bine spus multi-ierarhică. Mulţi dintre cei care adunaseră câteva cunoştinţe în plus, au început să împărtăşească în stânga sau în dreapta cunoaştinţele lor, pe post de cunoaştere. Se vroiau mulţi “guru” “maestru” “sensei” sau cum se vor mai numi. Când s-a ocupat şi această piaţă, au început să apară alte domenii, în speţă tehnice, în care interacţiunea câmpului electromagnetic cu biocâmpul, devenise câmp de bătaie. Şi aici au început să apară şefii...
Piaţa mereu şi mereu se ocupa, căci cei ce vroiau urcarea pe un podium era mare. A venit locul mass-mediei să fie infestată. Exemplul, dacă nu a existat, a fost inventat...
Mă intreb şi eu şi se întreabă şi alţii, cine sunt aceşti invadatori, aceşti inventatori?
“Mie mi-a intrat Iisus prin creier şi nu-mi mai poate ieşi”, mi-a spus o personalitate din învăţământul superior. Ştiindu-i povestea vieţii am înţeles pe deplin. Pentru el, prin creier, nu era vorba de a citi, de a se cultiva cu informaţii, ci a căuta răspunsurile în dumnealui.
Acum, completându-l, pot completa că multora Iisus le-a intrat prin ochi, prin gât, prin stomac sau prin locuri pe care încearcă să le ascundă nu sub haine ci sub masca spiritualităţii

Tendinţa de a domina este cvasi-caracteristică rasei umane. Psihologia, sociologia dau destule explicaţii acestei tentinţe, considerând-o chiar o necesitate. Însă raportând ideea la oricare dintre religii, privitor la om, dominaţia nu este în concordanţă cu ideea creaţiei. Dumnezeu l-a făcut pe om (Adam) şi i-a făcut femeia (Eva) pentru ca Omul să nu fie singur. Cei doi erau egali, diferenţele dintre ei fiind doar necesităţile pentru care au fost creaţi. Chiar şi superioritatea creaţiei omului faţă de animale nu era bazată pe dominaţie.
În doctrina creştină Dumnezeu i-a făcut pe oameni egali. Din faptul că i-a făcut egali, normal este să se înţeleagă faptul că omul este liber, fără constrângeri, fără să constrângă.
Ceea ce a “stricat rânduielile”, ceea ce a stricat omenirea, a fost tocmai dorinţa unora de a fi mai egali decât alţii.
Azi, cei care au ţinut morţis să-şi asume drumul către desăvârşire spirituală, au învăţat multe, dar învăţătura nu i-a ajutat să se lase de năravuri. Proverbele româneşti spun destule “Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba”! Proverbul nu şi-a pierdut nici în acest caz valabilitatea.
În acelaşi timp, greu de deosebit în această hemoragie spirituală, sunt amestecaţi şi cei care şi-au asumat drumul desăvârşirii, al ascensiunii, care trăiesc în ideea divină a egalităţii indivizilor, indiferent de vârstă sau de poziţie socială sau intelectuală. Sunt mai puţin vizibili tocmai pentru că nu-şi caută înalţarea în societate, nu sunt decât veghetori ai bunului mers al trăirilor oamenilor. Dar se vede şi faptul că nu sunt şi nu se lasă dominaţi.
Hemoragia spirituală revarsă cam peste tot. Tot mai mulţi îşi asumă rolul de apostoli, de clarvăzători, de prooroci. De cele mai multe ori compilează chanelling-uri din informaţii captate în lectură superficială sau semnate de nume de iluştri necunoscuţi. Cu o cunoaştere la genunchiul broaştei, amestecă idei cărora doar cei avizaţi şi măcar cunoscători ai adevăratelor surse de informare, le pot face faţă.
Misticismul religios, nefiind la îndemîna oricui este cea mai bună cale de a credibiliza informaţia oferită. A vorbi de îngeri, de demoni, de sfinţi scuză neinspitata cale de a adresa apelativul “prinţ” sau “sfânt”, Arhanghelului Mihail. Câştigată fiind credibilitatea, se pot lansa idei zi zvonuri despre Arhangheli întrupaţi, sfinţi reîncarnaţi (în mai multe persoane simultan) sau chiar crearea de sisteme spirituale.
Aceste sisteme nici nu se ştie unde pot fi încadrate. Cel mai adesea şi uşor pot fi văzute ca şi grupări religioase, un fel de mini-secte, amestecând creştinismul cu nu se mai ştie care filozofie asiatică sau de aiurea. Aceste sisteme, cuvîntul este la modă, împrumutat din cotidianul actual, se crează pentru satisfacerea aceloraşi orgolii, a aceleiaşi idei de dominare, de data aceasta prin ideea respectului faţă de maestrul, sau guru, sau cine mai ştie cum, întemeietor.
S-a ajuns prea departe... S-a ajuns până la interdicţii privind viaţa individului. S-a ajuns la intervenţionism major împotriva cursului firesc al vieţii, împotriva acumulării de experienţe şi ducerii la bun sfârşit a misiunii personale. Într-un anumit sistem, guru-întemeietor este (era, acum altcineva i-a luat locul, pentru ca nu mai este printre noi) cel care decide dacă oameni care se voiesc a fi împreună au dreptul, dat de el cititind în nu se ştie ce caracteristici ale omului, posibilul drum prin destin. În alte sisteme karma este atât de preţuită de cei care nu mai găsesc soluţii problemelor încât tronează în orice discuţie. Mai nou, justificări se fac în numele Dreptului Divin de a avea sau de a nu avea ceva. Iar acestea sunt doar câteva dintre ideile cele mai puţin nocive. Căci nu pun acum pe tapet absurdităţile extreme. Sunt îndeajuns şi cele ce sunt enumerate mai sus.
(va urma)

7 dec. 2011

Criza psiho-spirituală de transformare prin ascensiune

”Ce se petrece cu mine în ultimul timp, în ultimele luni, în ultimii ani?”
“Ce se petrece cu viaţa mea? Ce este această tulburare stranie pe care o simt în interior, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai ciudată?”
“Ce este această tremurare a inimii mele, acest plâns care stă să izbucnească în fiece moment, această sensibilitate extremă, ca și cum tot ceea ce se petrece împrejurul meu ar trece prin mine însumi?”
“Ce este această frică lăuntrică ale cărei valuri le simt, ce este vântul acesta interior care-mi spulberă mintea, care mă împiedică să mă concentrez la ceea ce fac, ce sunt aceste cutremure interioare provocând crăpături adânci în fiinţa mea?”
De ce pare că totul se prăbușeșete, iar lumea așa cum am cunoscut-o… de ce dispare?”
“De ce prietenii mei și familia mea se uită ciudat la mine?”
“De ce mă îndepărtez de aceia pe care știu bine că-i iubesc?”
“Poate că am început s-o iau razna, poate că am nevoie de ….”
Recunoașteți aceste întrebări? Recunoașteți aceste stări greu de descris și încă mai greu de explicat?
Pentru a citi aceste rânduri luați o mică pauză, respirați adânc și priviți-vă pentru o clipă în interior, simțiți o clipă spațiul lăuntric și dacă acolo este o emoție nedefinită, o căldură, o strângere de inimă, o zvâcnire înlăcrimată, atunci să știți că nu, nu sunteți pe cale să vă pierdeți mințile, nu aveți nevoie nici de psiholog, nici de psihiatru și nici de medicamente, nu aveți nevoie de nimic, decât de încredere în voi înșivă, în ceea ce se petrece acolo. Suntem mulți aceia care am trecut și trecem prin aceste stări neobișnuite de conștiință. Căci despre asta este vorba, despre o enormă transformare a Conștiinței care, din perspectiva minții, pare o ”criză”.
Da, este o criză, dar este o criză de transformare profundă a ceea ce suntem, este o criză spirituală. Devenim ceea ce suntem cu adevărat. Descoperim încetul cu încetul, uneori într-un mod dureros, adevăratele noastre dimensiuni și adevărata noastră natură. Trupul nostru, energia noastră, emoțiile noastre și mai ales mintea noastră sunt bulversate, căci ordinea pe care o cunoșteau dintotdeauna se destramă, structurile interioare pe care le-am întărit folosindu-le timp de mii de vieți, sunt acum în pragul disoluției. Iar această disoluție este un proces dificil, uneori înfricoșător – căci tot ceea ce nu cunoaștem reprezintă obiectul unei temeri. Dar disoluției interioare nu îi urmează haosul. Destructurării lăuntrice nu îi urmează nici moartea, nici nebunia, ci o nouă ordine pe care mintea nu o poate nici imagina, nici prevedea. Noile dimensiuni ale Ființei se nasc din această disoluție aparentă. Nu ceea ce suntem cu adevărat dispare, ci doar ceea ce am crezut că suntem. Identificările noastre, mecanismele noastre, personajele interioare pe care le-am jucat de atâtea ori, vocile, aspectele noastre pe care le-am trăit de-a lungul lungii noastre istorii, toate acestea se dau la o parte pentru a face loc Ființei care suntem cu adevărat.
Este un proces de Conștiință.
Tot mai mulți dintre voi trăiesc în mod direct stări de Conștiință extinsă în mod spontan. Tot mai mulți dintre voi își îndreaptă atenția spre interior, acolo unde se petrec toate acestea. De multe ori, acesta este momentul în care, în mod sincronic, un prieten vă spune despre Călătoria Inimii și despre faptul că nu sunteți singuri în această călătorie sacră. Că mai sunt mulți aceia care trec prin toate acestea și că există mijloace simple de a deveni conștienți de procesele interioare.
Aceia dintre voi care recunoașteți stările descrise mai sus, să știți cu toată siguranța că ceea ce se petrece cu voi în aceste vremuri, sunt semnele Marii Transformări care are loc la scara întregii Conștiințe. Este ceea ce ați citit de multe ori, este ceea ce v-ați dorit de multe ori, este ceea ce ați așteptat vreme de milenii, ceea ce ați căutat de-a lungul a multe vieți ale voastre și care iată, acum se petrece. Este procesul Trezirii interioare despre care vorbeau marii Maeștri, este sfîrșitul unui timp și începutul unui altui timp. Trăim împreună timpuri sacre, în care se naște o nouă Umanitate. Noi suntem actorii acestui proces extraordinar, iar dificultatea fizică, energetică, emoțională și mentală a acestui proces este echilibrată de privilegiul de a lua parte în mod direct la el. Nu suntem victimele acestor transformări ale Conștiinței universale, căci noi suntem această Conștiință. Nu suntem bieți muritori supuși meandrelor unei Divinități capricioase, ci suntem Divinitatea însăși care se trezește într-un trup uman, într-o nouă dimensiune a Conștiinței care nu a mai fost experimentată niciodată în întreaga Creație.

Rostul acestor râduri este mai curând unul utilitar și pragmatic. Cum recunoaștem simptomele unei ”crize” de transformare psiho-spirituală? Și, atunci când le recunoaștem, ce este de făcut? Foarte mulți oameni dintre aceia care au nevoie de sprijin pentru a trece prin aceste transformări spun că timp îndelungat au crezut că e ceva în neregulă cu ei. Că au fost speriați de felul în care realitatea lor a început să se dizolve. Acest articol nu este un ghid exclusiv, dar cuprinde cele mai importante semne ale Transformării, care pot apărea pe diferite niveluri interioare, dar și în viața de zi cu zi. Aceste semne au fost recunoscute de noi de-a lungul timpului fiind relatate de cei cu care lucrăm în spații de Conștiință extinsă, dar și din experiența noastră personală.

Semne ale Crizei de Transformare Psiho-Spirituală

1.Nivelul fizic.
Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. Tulburări temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.
Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.
În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.

2.Nivelul energetic.
Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.
Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.

3.Nivelul emoţional.
Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.
Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.
Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.
Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.
Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.
Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce  poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.

4.Nivelul mental
Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire. Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru – și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.
Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.
Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.

5.Nivelul vieţii personale
Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o nouă dimensiune. Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.
Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.
Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.

6. Trăirile interioare
Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și renaștere. Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.
Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.

Transformarea și Stările de Conștiinţă Extinsă
Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc. cunosc de asemenea aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.
Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.
Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică. Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară. Tensiunile inerente procesului vor fi mai puțin eliberate în viața de zi cu zi, și mai mult în cursul sesiunilor experimentale la care paticipăm.