26 iun. 2012

Karma, în 11 idei

Ceea ce se culege este rodul a ceea ce se  dăruieşte… se culege ceea ce se seamănă… cei din jur sunt ceea ce este fiecare… ceea ce se întâmplă este o consecinţă a ceea ce a făcut fiecare la un moment dat. Cam aşa s-ar exemplifica una din marile legi, cea care poartă şi numele de Legea Cauzei şi a Efectului şi este o lege care nu este deloc străină omului.
E o lege uitată şi ignorată, care nu ocoloşte pe nimeni. Doar timpul în care îşi produce efectele este diferit. Momentul plăţii depinde de ceea ce este fiecare. Este o lege care corectează totul, fără milă, dar cu discernământ. Karma pune în genunchi şi pe cel care se crede că e semi-zeu, dacă îngenuncherea este necesitatea pentru a-l face să fie ceea ce trebuie să fie. Karma este lege divină, legată de dreptul divin al Liberului arbitru.
Despre Karmă am scris exemplificativ, de exemlu în Blestemul vrăjitoarelor. Acolo sunt exemple poate extreme. Poate doar, fiindcă oamenii, folosindu-se de acest drept, au întins corzile până au avut tendinţa să se rupă. Karma este una dintre legile divine, în afară de fi ignorată şi uitată, este urâtă de cei care nu au uitat-o şi nu deci nu se poate spune că o ignoră ci, asemenea lui Lucifer, se cred mai presus de orice, de judecată şi judecători, de legi şi principii, fie ele chiar divine. Pentru că prin ea nu se aplică persoanei-spirit vinovată, pedeapsa. Pedeapsa în sine nu este o faptă ci un efect. Divinitatea nu ţine cont de efemerul trup. Karma face ca efectul să se simtă doar cât este necesar pentru a se face dreptate şi a se corecta ceea ce s-a îndepărtat de esenţialitatea divină.
Karma nu se sfieşte să lovească în copii, când doar aşa, prin suferinţa lor părinţii trebuie să simtă efectele faptelor ce le-au făcut ei. Karma e lege urâtă de oameni pentru că nu trece cu vederea nimic. Cel ce batjocoreşte va fi batjocorit. Cel ce urăşte va fi urât. Cel ce omoară va fi omorât, dar va şti şi durerea celor din preajma celui omorât, murindu-i şi lui cineva, la fel de drag, de necesar. Cel ce minte va fi minţit şi va simţi şi efectele minciunii care are efecte şi asupra altora decât cei minţiţi. Cel ce violează nu va scăpa de faptă şi de efecte. Cel ce fură va fi furat sau vor pierde totul, natural. Cel ce înşeală va fi la rândul său înşelat. Şi toate cele ce le face omul s-ar putea aici înşira.
Omul obişnuit o simte atunci când trebuie să o simtă. Cel ce face fapte plătit fiind să facă aceste fapte (mercenari, vrăjitori) plătesc totul întreit. Cei care au cunoaştere – iniţiaţii – plătesc în timpul vieţii aproape tot ceea ce fac, puţine fiind excepţiile ce transced vieţii; ceea ce nu pot plăti ei plătesc descendenţii lor, cât încă sunt în viaţă.
Karma nu doar pedepseşte, dar şi răsplăteşte. Greu de văzut şi înţeleasă răsplata prin Karmă de oamenii ce se împăunează cu toate meritelor realizărilor. Dar răsplata prin Karmă există şi, cu precădere în relaţionarea directă a oamenilor este de multe ori prezentă. Dar Karma nu este o lege care să răsplătească ceea ce se face bine din gând şi nu din suflet dar pedepseşte ceea ce se face din gândul rău. Gândul bun este uneori rezultatul educaţiei, autp-impunerii. Nici vorba bună a unui făţarnic nu primeşte răsplată pozitivă ci, din contră una negativă. Karma – e bine să se repete – se aplică omului fizic dar ţine cont doar de spirit şi de spiritul materializat, altfel spus, suflet. Omorul din culpă nu este crimă cu premeditate, minciuna nu este greseală. Karma, până la urmă este sabia [Evanghelia după Matei] care desparte adevărul de minciună, lumina de întuneric.
Karma este cea care ţine cont şi de toate blestemele, scrise, rostite, gândite, sau induse de suferinţa nevinovatului, acele blesteme care nu sunt aruncate direct [ex. să te ardă focul] ci sunt cerute ca necesară dreptate [să ardă focul, Doamne, pe cel care...] şi ţine cont de toată legea veche, ce se regăseşte şi în Psalmi, privind judecata cu efect legal (legea Talionului), lege pe care oamenii o hulesc pentru că se tem dar, pentru a nu-şi recunoaşte teama spun că ea nu este divină. Spun ei asta, asemeni lui Lucifer (repetarea asemănării chiar este necesară) pentru că vor ei, cu orice preţ, să schimbe sau să facă o nouă lege divină.
Până la urmă s-ar putea spune totul şi ca o serie de întrebări mai pe înţeles: Se vrea Iubire în viaţă? Poate Linişte? Se doreşte Fericire? Se vrei ... a exista prieteni adevarăţi în jur? Doar a fi iubire, linişte, fericire, a fi un prieten adevarat este condiţia reuşitiei.

1. Principiul Creaţiei
Creaţia este lucrul cel mai important şi cel mai minunat din lume. Viata în sine este o minune, o minune a creaţiei, a universului. Este imposibil ca ea să ceară cuiva să stea deoparte, pentru că omenirea este chiar parte a Universului. Omul este o parte mică şi infimă din el, unul şi acelaşi cu Universul. Viaţa a fost dată pentru a se participa şi a se implica în ea. Ceea ce se afla în jurul şi exteriorul omului este o manifestare a ceea ce se întâmplă în interiorul său. În momentul în care este el şi atât, în interior, în exterior se va înconjura de acele lucruri care îi trebuie. Omul trebuie să se asigur că în jurul său se află cu adevarat ceea ce îşi doreşte să fie prezent. Înconjirâmdu-se de ceea ce îşi doreşte să fie în viaţa sa. Omul este parte a creaţiei şi crează la rândul său.

2. Principiul Smereniei
Cu cat se opune mai multa rezistenţă unui lucru, cu atât mai mult acel lucru va rezista şi va persista să se întâmple. Atitudinea este totul. Chiar daca se refuză cu încăpăţânare acceptarea a ceva, acel ceva nu va înceta să se întâmple şi se va repeta.. Acceptarea deschide însă multe uşi, soluţii şi posibilităţi.
Trebuie altfel şi astfel înţeleasă spusa “Capul plecat sabia nu-l taie”, neavând semnificaţia de supunere necondiţionată, ci acela de nu sta, împotriva oricărei realităţi, cu capul sus (mândria, minciuna), acceptând posilitatea de a nu deţine adevărul absolut (smerenia, adevărul). Omul cu mândrie nu va accepta niciodată altceva decât adevărul său care poate fi, de fapt, o mare minciună.  

3. Principiul Creşterii
Uneori se doreşte şi se spun că totul s-ar schimba în viaţă dacă circumstanţele, oamenii, locul ar fi altfel, altcumva, poate chiar altul. Rareori se punem problema că poate fiecare ar trebui să fie altfel, altcumva. Creşterea şi evolutia începe cu fiecare, înseşi. În momentul în care se schimbă fiecare, din interior, şi se gândeşre mai bine, mai frumos, viaţa va începe să se transforme în mai bine, mai frumos.

4. Principiul Oglinzilor sau al Responsabilităţii
Din toate cele ce se întâmplă, oamenii fug de responsabilitate. Karma însă are rolul de a aduce pe tapet tocmai acele fapte de care s-a fugit, s-a preferat minciuna. Astfel că este acum nevoie de a se accepta un adevăr universal valabil: fiecare este responsabil pentru ceea ce i se întâmplă. Fiecare poartă răspunderea vieţii sale şi a ceea ce se întâmplă în viaţa sa. Fiecare, înainte de toate, fiecare, înainte de ceilalţi. Fiecare reflectă ceea ce îl înconjoară şi ceea ce îl înconjoară îl reflectă. Fiecare este o oglindă a celorlalţi aşa cum ceilalţi sunt chiar oglinda pentru propria persoană. Mediul în care te află fiecare oglindeşte, la fel cum fiecare oglindeste mediul. Iar în momentul în care ceva nu merge cum trebuie în viaţă, primul gând trebuie să fie că ceva nu merge cum trebuie nici in interiorul propriu.

5. Principiul Sincronicităţii (Principiul Conexiunii)
Atunci cand se face o faptă nu se face rupand-o total de context sau gandind că este lipsită de sens. Totul conteaza în acest Univers. otul este conectat în acest Uunivers. Nu există schimbare sau evoluaţie doar a omului, evolueaza simultan şi alte persoane, fiinţe, lucruri, în jur. Totul este o unitate bine sudată chiar dacă nu se poate realiza încă acest lucru. Totul este sincron şi se întâmplă fără a fi observată sincronicitatea. Şi toate lucrurile se întrepătrund. Universul în sine este conectat şi fiecare faptă duce, pe oricine, mai aproape o altă faptă.

6. Principiul Direcţiei şi Motivelor
Când se urcă pe o scară şi se vrea a se ajunge undeva, paşii, rând pe rând, conduc spre acea ţintă. Niciunul nu este mai important sau mai puţin important decât celălalt, toţi sunt importanţi. Fiecare pas duce către celălalt şi aşa mai departe.

7. Principiul al Disponibilităţii
În momentul în care se crede cu tărie şi din tot sufletul în ceva anume şi se crede că este autentic, adevărat, mai devreme sau mai târziu, într-un anumit moment din timp, va trebui probat şi demonstrat acel adevăr. Mai devreme sau mai târziu, se va cere punerea în practică tot ceea ce s-a învăţat.

8. Principiul lui AICI si ACUM
Nu conteaza Acolo, nu contează Atunci. Acolo şi atunci împiedică existenţa deplinei fericiri Aici şi Acum. Atenţia trebuie concentrată asupra prezentului. Prezentul trebuie trăit fără gânduri spre ceea ce a fost sau spre ceea ce va fi. Din trecut trebuie doar învăţat, nici mai mult nici mai puţin, decât atât cât este nevoie. Din viitor, trebuie luată speranţa.

9. Principiul Schimbarii
Universul atrage atenţia atunci când drumul este greşit, când nu este cel pe care ar trebui să fie. Pentru a se înţelege, unele lucruri, situaţii, fapte şi întâmplări se vor repeta, iar şi iar, uneori chiar supărător, până când se învaţă acceptarea cu bucurie referitoare la ceea ce aduce, până când se învaţă lectiile. Oricâtă opoziţie ar exista, schimbarea este inevitabilă. Mai devreme sau mai târziu, tot va trebui înfruntată şi drumul trebuie... schimbat.

10. Principiul Răbdării şi al Recompensei
A dori ceva este normal. Cel care îşi doreşte ceva cu adevărat şi este lucrul de care are cu adevărat nevoie, nu se poate astepta să îl primească peste noapte şi în nici un un caz pe nemeritate. O mare recompensă presupune un efort pe măsură. Cel ce se înarmează cu răbdare, depune eforturi pentru a ajunge la el, luptă pentru a-l merita, îşi dă osteneala pentru el, cel ce persistă şi nu cedează prea devreme, prea curand, primeşte recompensa. Recompensa vine totdeauna în momentul în care cel ce o primeşte este cu totul şi cu toate  pregătit.

11. Principiul Valorii şi al Inspiraţiei
Valoarea unui lucru este direct proporţional cu energia şi intenţia investită în acele lucruri. În momentul în care se investeşti timp, efort, energie în ceva anume, la un moment dat se primeşte înapoi, de la acel ceva, cel puţin o parte din ceea ce s-a investit. De ce? Fiindcă totul este un mare Întreg conectat şi contribuind la ceva anume, se contribuie de fapt la Întreg.

20 iun. 2012

Ce se va întâmpla în Decembrie 2012 *

Drunvalo Melchizedek este un cunoscut prin interpretarea personală a vechile scrieri mayaşe. Cum calendarul mayaş spune că pe 21 decembrie 2012 se va întâmpla un eveniment important în lume, Drunvalo Melchizedek, vorbeşte în scrierile sale despre ceea ce se va întâmpla cu 2-3 săptămâni înainte de această dată, cu câteva ore înainte şi câteva ore după. În cartea Secretul străvechi al florii vieţii, volumul 2, sunt scrise câteva din aceste “întâmplări”.
Subscriu personal la unele idei, mai ales cele legate de astectul realităţii fizice şi la al comportamentului uman. Fără modificarea ideilor sale, voi reda în continuare unele din cele mai pregnante, cu precizarea momentului de apariţie a acestor “întâmplări”, şi unele exemplificări ce se regăsesc între [ ], care îmi aparţin.
* * * * * * *
Distrugerea câmpului magnetic a Pământului va duce la transformarea lucrurilor solide în lichide [în acea zi]
Când se va ajunge în momentul prăbuşirii câmpului magnetic, toate structurile materiale şi sociale vor începe să se dizolve. Cheia este câmpul magnetic al Pământului. Ştiinţa modernă, fizica şi geofizica, a demonstrat că acest câmp magnetic este cel care determină schimbarea axelor prin intermediul magneto-hidrodinamicii dar şi modificările formelor de agregare şi a consistenţei materiei. Atunci când acest câmp se prăbuşeşte, unele solide devin lichide, acest lucru fiind demonstrat în laborator.
Câmpul magnetic este cel care dictează la om, dar şi la alte vieţuitoare, echilibrul emoţional şi memoria. Nu se poate trăi fără un anumit câmp magnetic. E uşor de văzut că în  majoritatea oraşelor din lume, în apropierea zilei de lună plină, au loc mai multe violuri şi crime. Motivul e acela că Luna creează o pulsaţie în câmpul magnetic al Pământului, iar această pulsaţie este destulă pentru a-i duce pe oameni pe marginea prăpastiei. Astfel, câmpul magnetic afectează corpul emoţional.
Deodată, câmpul magnetic al Pământului, pentru o scurtă perioadă de timp începe să fluctueze. În momentul următor, oamenii vor începe să înnebunească, pentru că îşi vor pierde echilibrul. Astfel, va apare dezordinea generală.

[Se întâmplă deja, se va întâmpla, într-un mod continuu, multe fapte ciudate. Cei care mor, cei care omoară, sunt tot mai mulţi. Influenţele aşa-zis cosmice asupra Pământului, venind acum cu precădere de la Soare, dar şi de la meteoriţii şi asteroizii ce apar peste noapte, fac deja o selecţie a conştiinţelor. Cei ce şi-au epuizat resursele, deşi sunt rezonanţi cu energiile noi, mor sau sunt omorâţi de cei care nu pot accepta o infuzie atât de mare de energie superioară ca vibraţie lor. Cei care sunt omorâţi acum, cei care sunt persecutaţi, umiliţi, batjocoriţi acum sunt cei care vor fi şi mâine.
Energiile superioare îi fac pe lucrătorii din întuneric să trepideze, să se arunce în lupte absurde, încearcă să-i anihileze pe cei care sunt lucrători în lumină sau chiar pe cei nevinovaţi. Ei vor începe să dispară. Apoi în acel moment, vor dispărea cei care, până la acel moment nu se vor delimita de marile păcate; minciuna, trădarea, nedreptăţirea. Tot dintre ei vor fi cei care nu vor depăşi pragul nebuniei, cei care nu vor putea să fie rezonanţi cu noul nivel de pe Pământ. Vor trăi pâna prin 2035 pentru a se răscumpăra pe sine, vor fi exemplarele de muzeu ale vechiului Pământ. Ei vor fi morţi doar în sensul psihic, comportamental. Asemenea animalelor de companie, de acum.
Şi acum, cei ce lucrează pe întuneric, cei care au îmbrăţişat rezultatele muncii acestora, cei afectaţi de aceştia, pot fi văzuţi sărind ca arşi la atingerea de către cei care trăiesc şi lucrează în lumină, sau findu-le foarte cald. Acesta este semnul de care se vorbeşte. Nu trebuie aşteptată însemnarea în mod real, nimeni nu va pune 666 pe fruntea lor.]

Timpul final al schimbarii axelor şi al interfeţei dimensionale [în acea zi]
Cam cu 5-6 ore înainte ca schimbarea dimensională să aibă loc, în conştiinţă, procesul (care, de obicei, e legat de o schimbare a axei) începe. Schimbările axei Pământului şi schimbările în conştiinţă sunt, de obicei, legate unul de celălalt. În acest caz, conştiinţa se poate schimba înainte sau după schimbarea axei Pământului. Dar, de obicei, schimbările se întâmplă simultan. Atunci când cea de a 3-a şi cea de a 4-a dimensiune încep să se separe, atunci conştiinţa va începe să se mute în cea de-a 4-a dimensiune, depărtându-se de cea de-a 3-a dimensiune.

Obiectele vor începe să dispară [cu puţin înainte de acea zi, în acea zi şi, pregnant, în următoarele zile]
Obiectele fabricate de catre om, realizate din materiale ce nu se găsesc în mod natural pe Pământ, vor începe să dispară. Însă ele nu vor dispărea toate deodată. Atunci când conştiinţa celei de a 3-a dimensiuni începe să se îndepărteze, împreună cu prabusirea câmpului magnetic, aceste obiecte fabricate de oameni încep să dispară între 5 şi 6 ore. Aceste schimbări ale axei Pământului s-au petrecut de mii de ori pe parcursul civilizaţiei umane, şi astfel se explică de ce au rămas atât de puţine obiecte fabricate de oameni din civilizaţiile trecute.
Faptul că obiectele încep să dispară, îi va face pe oameni să nu înţeleagă ce se întâmplă şi să înnebunească. Dispariţia bogăţiilor materiale, din ideea posesiei acestora, va fi factor dominant. Dar acest lucru e un proces natural şi, de aceea e bine ca în acea perioadă oamenii să se afle într-un loc natural, şi nu într-o structură artificială. Acesta e motivul pentru care civilizaţiile avansate au înălţat construcţii realizate din materiale naturale, ca de exemplu piatră. Aceste construcţii vor rezista schimbărilor dimensionale şi vor rămâne acolo.

[Casele vor fi morminte pentru cei mai mulţi. Structura caselor din oraşe este, în mare parte, artificială. Cărămida, deşi pare naturală, nu este, pentru că ea se obţine prin ardere, deci înglobând o altă energie care este o energie liberă. Atunci va fi momentul când se va elibera această energie. Cimentul, rigipsul sunt şi ele pline de energia focului. Singurele materiale de construcţie, naturale, în România, sunt chirpiciul, lemnul şi piatra.]

Se pot vedea obiecte din dimensiunea a 4-a
Va mai exista un alt fenomen care probabil va avea loc repede, chiar are loc şi acum, e adevărat, rar. Din momentul în care noua interfaţă dimensională există, obiectele din dimensiunea a 4-a s-ar putea să se ivească şi în dimensiunea a 3-a. Vor fi obiecte ce vor părea că nu se potrivesc cu nici un loc, iar mintea nu le va putea înţelege. De aceea nu ar trebui să fie atinse aceste obiecte sau să fie privite prea mult. Ele pot fermeca, si privind prea mult la ele, cel în cauză va fi împins brusc în dimensiunea a 4-a.
De îndată ce câmpul magnetic al Pământului se va prăbuşi, campul de vizualizare actual va dispărea, şi oamenii se vor găsi ca într-un vid negru. Pământul tridimensional va dispărea pentru oameni. În acel moment, marea majoritate a oamenilor vor adormi şi vor începe să viseze în toată această perioada, ce va dura între 3 şi 4 zile. Cine va reuşi să ramână treaz, îşi va da seama că va trece printr-un proces de naştere în cea de a 4-a dimensiune şi nu va trebui să se ingrijoreze. Procesul este unul perfect şi foarte natural.
[Într-o discuţie spuneam că ne vom pune într-o seară să dormim, în cea de-a treia dimensiune şi ne vom trezi dimineaţa într-o altă dimensiune. O noapte a fiecăruia, mai mare sau mai mică, după cam va fi şi timpul fiecăruia.
Chiar acum oamenii resimt diferenţa de timp. Timpul fizic, timpul biologic, timpul mental, timpul noesic, nu mai sunt suprapuse. Au apărut desincronizări şi au apărut traume, conştintizări şi inconştientizări. Furtuna solară, activitatea cosmică intensă, prin materie şi radiaţie, modifică permitivitatea dielectricului atmosferă iar capacitatea rezonantă Pământ-ionosferă se modifică, modificând astfel frecvenţa de rezonanţă, cunoscută sub numele Schumann. Astfel timpul are fluctuaţii dar, în general converge spre contracţie, contracţie ce influenţează dimensiuni fizice dar şi unul sau mai multe dintre timpurile amintite. Timpul noesic, timpul sufletului este însă independent de ceea ce se petrece pe Pământ, tocmai de aceea poate fi luat singurul ca referinţă personală şi care influenţează pe celelalte (expresia “Nu mă simt bătrân”). El va fi cel conservat în “noaptea de somn!
Cei care nu vor dormi sunt călăuzele, de care vorbeam în Luminile călăuzelor.]

Cum va arata lumea din dimensiunea a 4-a?
Cei ce vor ajunge în dimensiunea a 4-a, se vor găsi în faţa unei lumi ce n-au mai văzut-o niciodată. Toate culorile şi toate formele de aici vor părea a fi noi. În această lume, vor fi văzute multe lucruri similare din lumea actuală, dar acestea vor părea a fi complet diferite. De exemplu, vor fi văzuţi doi părinţi (mamă şi tată); însă aceştia vor părea foarte înalţi (între 3 şi 5 metri). Aceste fiinţe vor crea o legătura cu omul, copilul lor (cel ascensionat, cel care îi vede) şi-l vor ghida şi proteja în această nouă lume. Ei nu au nici un ataşament faţă de parinţii naturali de pe Pământ; de la bun început ei vor şti că cel ascensionat este parte din această Creaţie şi vor recunoaşte natura divină.
[Noul cer, noul Pământ, noii oameni. O nouă societate care va avea cu totul alte principii. Cele ce astăzi ar fi văzute ca absurde, iraţionale, în afara firii, judecând după principii materialiste, se vor topi, asemenea a tot ceea ce este material, sintetic. De la importanţa acumulării materiale se va trece la importanţa acumulării spirituale, de la proprietatea individuală la utilizarea în comun. Copiii vor fi consideraţi ai tuturor, ideea de “copilul meu” va fi reală doar la considerentul de descendenţă, nicidecum de proprietate. Apartenenţa la neam nu se va mai greva pe ataşamente, ci doar pe umările vieţilor anterioare, pe karma de neam. Nu se vor schimba legile divine, se vor schimba legile pământene. Legea lui doi (Acolo sus mergem în doi) se va împământeni cu adevărat, fiind legea reală, singura normală a Pământului, după trecerea unei perioade tranzitorii, necesară echilibrării populaţionale. În Scări, dar şi în alte scrieri de pe blogul Altel, sau Actualitatea lumii, sunt reliefate multe din cele ce vor fi. Şi Drunvalo Melchizedek vorbea despre dezechilibrul populaţional al ascensiunii, femeile şi copii fiind cu mult mai mulţi bărbaţilor.]

Cum va arăta trupul uman în dimensiunea a 4-a?
La intrarea în dimensiunea a 4-a oamenii vor fi goi, întrucât hainele sintetice vor dispărea cu totul. Deşi se va păstra aceeaşi formă a trupului, structura atomică din corp se va schimba dramatic. O mare parte din structura densă a corpul fizic va fi convertită în energie, astfel că trupul va fi mai mult energie, dar nimeni nu va conştientiza diferenţa. Noaptea de somn, noaptea renaşterii, va şterge amintirea fizicului şi mentalităţii vechiului om. Auto-modificarea structurii corpului apare în mod natural în cea de a 4-a dimensiune, fiind o expresie creativă.
Pe Pământ, in cea de-a 3-a dimensiune, sunt necesari aproximativ 18-21 de ani, pentru ca un bebeluş să crească şi să poată avea grijă de el însuşi. În a 4-a dimensiune, sunt necesari doar 2 ani pentru ca un bebelus să devina adult. Viaţa nu va fi de 9-10 ori mai scurtă ci se va mări, dacă e să se discute în termeni de timp actuali.

E vremea... e timpul: Citiţi şi:

5 iun. 2012

Seducătoarea nouă spiritualitate *


Amestecul credinţei creştine cu superstiţii sau idei neopăgâne specifice spiritualităţii orientale pare tendinţa contemporaneității. Aşa se face că în mediul creştin (fie ortodox, catolic sau protestant) regăsim credinţa în reîncarnare, bioenergii, puterea astrelor ori preocuparea pentru cunoaşterea viitorului prin apelarea la vrăjitori sau medii. Cu siguranţă că ignoranţa ar putea fi o justificare a tendinţei actuale, dar neştiinţa nu explică în totalitate atracţia generală faţă de credinţe şi practici străine creştinismului. Răspunsul ar putea fi găsită tocmai în analiza acestui nou tip de spiritualitate.[1]
 
Miezul noii spiritualităţi
Deși termenul „spiritualitate" apare astăzi într-o varietate de circumstanţe, cu sensuri extrem de diferite, două aspecte-cheie sunt esenţiale în definirea lui: prezenţa unui acut sentiment al transcendentului, cumulat cu un grad sporit de intimitate faţă de acesta. În context creştin, spiritualitatea a fost înţeleasă ca o comuniune cu divinul prin descoperirile oferite de Duhul Sfânt. Din perspectiva noii spiritualităţi, în schimb, setea după transcendent este sinonimă cu experienţa regăsirii de sine.
Preluând disciplina monismului[2] oriental, noua spiritualitate se concentrează pe experienţa mistică în care timpul, spaţiul şi moralitatea sunt depăşite de conştiinţa individului. Indiferent de natura existenţei (idee, materie sau energie), sinele este văzut ca fiind realitatea primară. De altfel, acesta este un aspect important care explică atractivitatea noii spiritualităţi. Văzută mai degrabă ca o experienţă de „îmbrăcare cu sine" decât de „lepădare de sine", la nivel popular, noua spiritualitate este un mijloc la îndemână pentru atingerea împlinirii personale şi a succesului[3].

Aspectele noii spiritualităţi
Universalimul - Cu toate că noua spiritualitate pretinde că religia bună este aceea care ţi se potriveşte cel mai bine, ea însăşi ajunge în mod inevitabil să propună un sistem ideologic de bază. Preluând idei şi concepte din tradiţia orientală, noua spiritualitate propune o înţelegere pan(en)teistă a lumii (omul şi tot ceea ce îl înconjoară face parte din Dumnezeu), viziune stă la baza universalismului proclamat - fiecare religie în parte nu este decât una dintre multiplele căi posibile care conduc către realitatea finală.
Omul perfectibil - Noua spiritualitate este asociată în mod obişnuit cu mişcarea New Age, care se autodefineşte drept „o nouă mitologie la scară planetară", potrivit căreia omul nu se află într-o stare decăzută, ci, dimpotrivă, este perfectibil prin procesul evoluţiei şi prin intermediul unor salturi la niveluri superioare de conştiinţă. Omul new age poate ajunge la concluzia că el este Dumnezeu.
Abordare cvasiștiinţifică - Noua spiritualitate are totodată marele atu de a fi „foarte" contemporană, deoarece înglobează în sine mare parte din conceptele noilor descoperiri ştiinţifice. Spre exemplu, plecând de la câteva date oferite de cercetările din domeniul fizicii cuantice, aceia care aderă la noua spiritualitate văd credinţa ca fiind puterea de a crea însăşi realitatea. Filme documentare recente (The Secret[4] sau What the Bleep Do We Know[5]) propun această nouă abordare, regăsită şi în producţii cinematografice foarte populare (Matrix, Stargate) şi prezentată marelui public drept o alternativă ideologică.
Spiritualitate sincretică - Noua spiritualitate lasă loc practicilor duhovniceşti clasice (rugăciune, meditaţie, post sau altele asemenea lor), însă totul este integrat într-un „câmp unificat al conştiinţelor cosmice". Universul - el însuşi de o complexitate ce-i conferă o formă de conştiinţă - este populat cu fiinţe spirituale de toate speţele, aici fiind loc suficient pentru îngeri, demoni şi chiar pentru profeţi şi pentru sfinţii creştini, ba chiar pentru Dumnezeul Bibliei într-o versiune uşor modificată.
În ansamblu, noua spiritualitate deţine caracteristicile unui „fruct oprit", ispititor de apetisant, atât pentru mintea educată în spiritul noilor descoperiri ale ştiinţei, cât şi pentru cei cu predispoziţie către religios. De altfel, în această căutare instinctivă după transcendent, noua spiritualitate a devenit o cale de scăpare din capcana nihilistă a naturalismului de sorginte ştiinţifică. Deloc surprinzător, omul modern simte că viaţa ar fi mult prea seacă dacă totul s-ar reduce la materie şi procese fizico-chimice.

O provocare pentru spiritualitatea clasică
Noua spiritualitatea reprezintă deci o alternativă pentru spiritualitatea clasică, oferind calea către împlinire, realizare şi atingere a transcendentului într-o manieră diferită de abordarea clasică. Fiind foarte la îndemână și îmbietoare, capătă un ascendent în faţa spiritualității tradiționale.
În alte cuvinte, noua spiritualitate este foarte comodă, este conformă mentalităţii actuale, care aşteaptă rezultate aici şi acum. În cuvintele lui Alin Fumurescu, „noua spiritualitate rezonează foarte bine cu exerciţiile abdominale făcute de o centură care încordează muşchii în locul tău, cu pilulele de slăbit fără dietă, cu orice se poate atinge fără efort, fără suferinţă, şi - mai presus de toate - fără bătăi de cap."[6] Într-adevăr, la o evaluare lucidă, deși satisface setea pentru înalt și profund, pentru transcendent, noua spiritualitate se descoperă în ton cu negarea lui Dumnezeu, cu negarea moralei şi acceptarea relativismului.
Dar această comoditate are preţul ei. Problema de fond a noii spiritualităţi este că nu ştie încotro se îndreaptă. Şi este clar că, pentru acela care nu are o destinaţie precisă, toate drumurile duc „într-acolo". Acesta este aspectul pe care îl aduce în plus spiritualitatea creştină: experienţa religioasă nu este doar o plimbare de relaxare, ci o călătorie către o destinaţie precisă, care necesită hotărâre şi disciplină. „Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo" (Ioan 14:4), le spunea Iisus ucenicilor.
Noua spiritualitate este în acelaşi timp îmbietoare pentru că propune o realitate alternativă, rod al conştiinţei individuale, care poate fi construită şi reconstruită după plac. În fapt, cel mai novice individ nu are nevoie de un specialist în fizică cuantică, nici de vreun guru propovăduitor al noii spiritualităţi pentru a înţelege că realitatea există ca atare şi că nu e creată de noi. Nu devenim nici mai frumoşi, nici mai deştepţi şi nici mai bogaţi doar printr-o simplă vizualizare a acestor „potenţiale realităţi". În acest sens, viziunea propusă de noua spiritualitate seamănă, simptomatic, cu o halucinaţie.

* - Articol preluat


[1] Conform unui studiu STISOC publicat de Catedra de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti, România se situează pe unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte încrederea în superstiţii sau practici pseudoreligioase, precum horoscopul, numerele norocoase ori deochiul. Astfel, în prezent, 40% dintre români consideră că zodia în care s-au născut le influenţează mult sau foarte mult personalitatea, spre deosebire de anul 2005, când doar 22% dintre români luau în serios horoscopul. Acelaşi studiu mai arată că 95% dintre români cred în Dumnezeu şi 53% declară că merg la biserică cel puţin o dată pe lună, România fiind ţara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută din întreaga Europă.
[2] Concepția conform căreia în univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. Din grecescul monas, care înseamnă „unul, unic".
[3] Noua spiritualitate face parte din cultura contemporană, de la tabloide la cărţile de management, totul fiind împănat de promisiunile „împlinirii de sine" şi de deschidere a noi orizonturi către „o conştiinţă superioară" sau spre o „nouă viziune cosmică".
[4] The Secret (2006) este un film documentar care are la bază o serie de interviuri și informații legate de aşa-numita „lege a atracției". După cum este descris în film, principiul legii atracției constă în faptul că atât gândurile, cât și sentimente atrag diverse evenimente. Concluzia rezultă din interpretarea speculativă a unor concepte din mecanica cuantică. Se pretinde astfel că universul interacţionează cu temerile fizice, profesionale și emoționale ale individului. Filmul susţine că oferă modalitățile prin care omul poate obține succesul în diverse domenii. Documentarul a făcut obiectul multor ironii şi parodieri, fiind catalogat drept „o glumă" (New York Post) şi manifestarea obsesivă a străvechii preocupări de a câştiga bunuri materiale (Time Magazine). Printre multele ironii pe seama filmului se numără şi următoarea aserţiune: „Dacă sari dintr-un avion, legea gravitaţiei se opune legii atracţiei."
[5] Documentarul What the Bleep Do We Know!? (2004, revizuit în 2006) reprezintă o propunere de reflectare asupra realităţii şi a legăturilor (posibile) dintre domeniul subatomic şi conştiinţă. Documentarul induce ideea că ar exista niveluri diferite de conştiinţă (chiar la nivel celular!?), iar indivizii formează o conştiinţă supremă numită adesea „Dumnezeu". Din păcate, filmul amestecă faptul ştiinţific cu interpretarea filosofică.
[6] Alin Fumurescu, „Capra, varza şi noua spiritualitate", Dilema veche, nr. 315, 25 februarie - 3 martie 2010
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...