3 iul. 2012

Semne precursoare ale sfârşitului lumii [1] *

Scrierile spirituale vechi, trec, încet, încet, forţat sau mai puţin forţat, cu intenţie sau din pură prostie, cu interes sau din necunoaştere şi neînţelegere, în spectrul desuetului şi al fantasmagoricului. Sunt tot mai mulţi căutători ai adevărului şi mulţi se rătăcesc în jungla informaţiilor parţiale împrăştiate în spaţiul virtual al internetului. Cititori, tălmăcitori şi răstălmăcitori sunt tot mai mulţi, de multe ori aceasta are inclus clar subiectivismul interesat al acestora. Apocalipsa, de exemplu, este o scriere plină de simboluri şi ea este un mare câmp de luptă al celor care vor să deţină supremaţia în descifrarea mesajului către viitor lăsat de cei din trecut.
Nu doar creştinismul este cel care deţine astfel de scrieri. Civilizaţia Maya are şi ea secrete ce se lasă greu înţelese. Şi de aici s-au extras multe idei, unele corecte, altele incorecte.
Ştiinţa este folosită uneori ca armă potrivnică, alteori armă doveditoare. Peste tot, este din ce în ce mai clar, predomină interesul. Al cui? Al tuturor, căci oameni cu ego scazut sunt foarte puţini!
* * * * * * *
Scrieri care folosesc mult mai puţin simbolistica sunt Puranele, scrieri străvechi şivaite.
După teoria pe care filozofia şivaită o numeşte determinism (niyati), dezvoltarea lumii, a galaxiilor, precum şi a speciilor, sau chiar a indivizilor, este reglementată prin cicluri temporale. Civilizaţiile se nasc şi mor în conformitate cu anumite ritmuri inevitabile. Din această cauză, de cele mai multe ori, istoria omenirii se poate înţelege decât printr-o raportare la durata ciclurilor care reglementează viaţa pe pământ.
Primul stadiu al creaţiei este cel al spaţiului vid, al recipientului ce s-ar putea numi Eternitate, fiindcă, de fapt, nu există încă nici măsură, nici durată, nici "înainte", nici "după". Există doar Energia Primordială care, prin producerea de unde vibratorii având o direcţie şi o lungime, va da naştere ritmurilor prin care percepţia va crea dimensiunea timpului, măsura spaţiului şi în acelaşi timp, stucturile materiei. Iată de ce, în iconografia hindusă, creaţia lumii este reprezentată simbolic ca fiind produsă de ritmurile tamburinei şi dansului lui Shiva, principiu al expansiunii.
Pentru om, percepţia dimensiunii timpului este determinată de ritmurile sale vitale, influenţate la rândul lor de mişcările Soarelui, ale Lunii şi ale Pământului care determină durata ciclurilor, anilor, nopţilor şi zilelor. Timpul perceput de fiinţa umană corespunde unei durate pur relative implicând un centru de percepţie (fiinţa însăşi) într-o lume particulară care este lumea terestră. Timpul uman este, din această cauză, singura unitate de măsură care ne este de înţeles. Prin raportare la el, noi putem estima durata universului care, nu este, din punct de vedere al principiului creator, decât un vis al unei zile, aşa cum, durata anumitor lumi atomice nu reprezintă pentru noi decât o fracţiune de timp infinitezimală.
Legile care regizează dezvoltarea şi declinul Universului în totalitatea lui sunt aceleaşi care guvernează fiecare din părţile sale. Iată de ce, se poate stabili o paralelă între durata corpului universal, al Omului Universal Purusha şi durata fiinţei umane, care este o imagine, un model redus, o reflectare a acestuia. Viaţa omului nu este în sine mai scurtă sau mai lungă decât cea a unui zeu sau a Universului. Durata este diferită doar în termeni relativi, întrucât nu există vreo valoare a timpului decât prin raportare la un sistem particular.
Aşa cum arată Linga Purana, scriere în care se găsesc calcule precise ale duratelor diferitelor cicluri, începând de la Kashta (literal clipire de ochi, aproximativ 1/5 sec.) până la durata Universului însuşi, "viaţa lui Brahma (sau viaţa Universului) este divizată în 1000 de cicluri numite Maha-Yuga, sau Marele An. Maha-Yuga, în timpul căruia apare şi dispare specia umană este divizat în puţin mai mult de 71 de cicluri de 14 Manvantara (aprox. 1000)". Manvantara este ciclul unui Manu, cel care naşte şi guvernează o umanitate. Fiecare Manvantara este divizat la rândul său în 4 epoci sau Yuga, prezentând un declin gradat al valorilor spirituale în "favoarea" unui progres material. Fiecare epocă este precedată de o perioadă de "răsărit" şi este urmată de "crepuscul". Aceste perioade de tranziţie (amsha) de la începutul şi de la sfârşitul fiecărei Yuga durează o zecime din perioada respectivei epoci. Duratele relative ale celor 4 Yuga sunt de 4 (Krita), 3 (Treta), 2 (Dvapara) şi 1 (Kali) (cf. Linga Purana, 1.4., 3-6).
Prima epocă, Krita Yuga, sau Satya Yuga, este perioada cunoaşterii divine şi a înţelepciunii (corespunzând vârstei de aur întâlnite în scrierile lui Hesiod). După ea vine Treta Yuga, sau epoca celor 3 focuri rituale, epoca riturilor, dar de asemenea, a civilizaţiei sedentare, agricole şi urbane. Cea de-a treia epocă, Dvapara Yuga, sau epoca îndoielii naşte religiile şi filosofiile contestatare. Omul pierde simţul realităţii divine a lumii şi se depărtează de legea naturală. Apare în sfârşit, cea de-a patra epocă, epoca certurilor şi conflictelor, Kali Yuga, perioada de declin a umanităţii, al cărei crepuscul îl trăim.
Lucrarea Linga Purana, luând ca sistem de referinţă anii umani, reuşeşte să prezinte, cu o exactitate uimitoare datele privitoare la prezentul Manvantara. Considerând, după calendarul indian încă în uz, începutul lui Kali Yuga ca fiind în 3102î.C.. şi făcând calculele necesare, crepusculul lui Kali Yuga durează 504,06 ani şi începe cu 1939d.C.!
Se trăieşte deci, în plin crepuscul al epocii decadenţei spirituale, Kali Yuga. Aceasta perioadă de crepuscul a început (dacă se iau în vedere implicaţiile din lucrarea citată) în mai 1939 şi se va termina în anul 2442. După tradiţia şivaită, au existat deja mai multe umanităţi de când pământul a devenit locuibil. Fiecare a avut perioada proprie de glorie, de dezvoltare a tehnicii, de cunoaştere. Actuala civilizaţie face parte din cea de-a 7-a umanitate. Shiva Purana transmite, de-a lungul mileniilor, circumstanţele sfârşitului umanităţii care a precedat pe cea actuală. Această povestire constituie însă un mesaj spiritual de primă valoare pe care cei care trăiesc acest sfârşit de ciclu temporal, va trebui să îl ia în seamă, pentru a nu repeta greşelile înaintaşilor, greşeli care i-au împins către autodistrugere.
* * * * * * *
În contextul Puranelor, timpul este o noţiune, o mărime, care este oarecum independentă de ansamblul energetic al Pământului. Descoperirile ştiinţifice, şi nu doar ştiinţifice, au corectat anumite calendare, anumite previziuni, ţinând cont de evoluţia marelui sistem fizic numit Univers. Astfel, când se pune în discuţie noţiunea timp, este inutil a se discuta de constanţa ei universală şi eternă. Timpul are o relativitate care – din simpla motivaţie că este implicat în tot ceea ce înseamnă dinamicitate, evoluţie, mişcare – se constată doar după ce evenimentele se petrec. Timpul este legat de tot ceea ce se întâmplă în Univers şi se poate spune că şi el este dinamic. Astfel că, ceea ce se simte în ultimul timp, comprimarea, “lipsa de timp” nu este de neluat în seamă; criza de timp se simte ca o diferenţă de timp biologic şi timp real, timpul real devenind mai mic, mai puşin. Noţiunea de an, lună, zi, prezentă în toate calculele, inclusiv în ceea ce face obiectul Puranelor, trebuie recalibrat, renormat. Din păcate legea necesară va fi cunoscută mult mai târziu.
Fără pretenţia de exactitate, de precizie maximă, din considerente legate de evoluţia societăţii, aş introduce câteva corecturi ale timpulului, începând cu 1939, şi anume: 1939-1947 – 1:1.15; 1948-1956 – 1:1.8, 1957-1970 – 1:2, 1971-1989 – 1:2.8, 1990-2000 – 1:5; 2000-2007 – 1: 6, 2007-2009 - 1:10, 2009-2011 – 1:20. Calculele se pot face de către oricine... Paşii sunt arşi repede, foarte repede!
* * * * * * *
Perioada care precedă cataclismul ce ar putea să distrugă umanitatea actuală este marcată de dezordini care reprezintă semnele ce îi anunţă sfârşitul. Aşa cum a fost şi în cazul bravilor asuri din scrierile puranice, Shiva nu poate distruge decât societăţile care s-au îndepărtat de la rolul lor, care au încălcat legea naturală. După teoria ciclurilor care reglează evoluţia lumii (niyati), noi ne apropiem în zilele de astăzi de sfârşitul lui Kali Yuga, era conflictelor, a războaielor, a genocidelor, a afacerilor murdare, a sistemelor filosofice şi sociale aberante, a dezvoltării malefice a cunoaşterii care cade în mâini iresponsabile. Rasele, castele se amestecă. Totul tinde să se niveleze, iar uniformizarea, in toate domeniile, este preludiul morţii. La sfârşitul lui Kali Yuga, acest proces se accelerează. Fenomenul acceleraţiei este unul din semnele catastrofei care se apropie. Scrierile străvechi şivaite (Puranele), descriu cu exactitate semnele care caracterizează ultima perioadă, crepusculul lui Kali Yuga.
Linga Purana spune: "Oamenii din Kali Yuga sunt stimulaţi de cele mai joase instincte. Ei aleg cu precădere ideile false. Nu ezită să-i persecute pe cei înţelepţi. Invidia îi chinuie. Neglijenţa, boala, foamea, frica se vor răspândi. Vor fi mari secete. Diferitele regiuni ale unor ţări se vor opune altora.
Cărţile sacre nu vor mai fi respectate. Oamenii vor fi fără de morală, iritabili şi sectari. În Epoca de Fier se vor răspândi falsele doctrine şi scrierile înşelătoare.
Oamenilor le va fi frică pentru că ei neglijează regulile învăţate de la înţelepţi şi nu mai realizează corect riturile.
Mulţi vor pieri. Numărul prinţilor şi al agricultorilor se va micşora gradat. Clasele muncitoare vor voi să-şi atribuie puterea regală şi să aibă acces egal la cunoaşterea, locurile de odihnă şi paturile vechilor prinţi. Marea parte a noilor şefi va fi de origine muncitorească. Ei îi vor urmări cu înverşunare pe preoţi şi pe deţinătorii cunoaşterii.
Vor ucide pruncul în pântecul mamei lor şi îşi vor asasina eroii. Clasa de jos (shudra) va pretinde să se comporte precum cea a brahmanilor, iar preoţii precum muncitorii.
Hoţii vor deveni regi, regii vor fi hoţi. Numeroase vor fi femeile care se vor prostitua.
Stabilitatea şi echilibrul celor patru clase ale societăţii şi al celor patru vârste ale vieţii vor dispare. Pământul va produce foarte mult în unele locuri, şi foarte puţin în altele.
Clasele conducătoare vor confisca proprietatea şi o vor folosi prost. Vor înceta să mai protejeze poporul. Oameni fără valoare care au atins o oarecare cunoaştere (fără a avea virtuţile necesare pentru a o şi pune în practică) vor fi onoraţi ca înţelepţi.
Oameni care nu posedă virtuţile de luptător vor deveni regi. Savanţii vor fi în slujba oamenilor mediocri, vanitoşi şi plini de ură. Preoţii se vor înjosi, vânzând sacramente. Va fi o mulţime de persoane emigrante, plimbându-se dintr-o ţară în alta. Numărul bărbaţilor se va micşora, cel al femeilor se va mări.
Animalele de pradă vor fi mai violente. Numărul vacilor se va micşora. Oamenii bine intenţionaţi vor renunţa să joace un rol activ.
Hrana deja preparată şi depreciată va fi pusă în vânzare. Cărţile sacre vor fi vândute la colţul străzilor. Tinerele fete îşi vor vinde virginitatea. Zeul norilor va fi incoerent cu distribuirea ploilor. Comercianţii vor face afaceri necinstite. Vor fi înconjuraţi de filosofi pretenţioşi. Vor fi mulţi cerşetori şi oameni fără de lucru. Toată lumea va folosi cuvinte dure şi grosiere. Nu se va putea avea încredere în nimeni. Oamenii vor fi invidioşi. Nimeni nu va vrea să facă vreun serviciu dezinteresat. Degradarea virtuţilor şi cenzura puritanilor ipocriţi şi moralizatori caracterizează perioada sfârşitului lui Kali Yuga. Nu vor mai fi regi. Bogăţia şi recoltele se vor micşora. Grupe de bandiţi se vor organiza în oraşe şi sate. Apa va lipsi şi fructele vor fi puţin abundente. Cei care vor trebui să asigure protecţia cetăţenilor nu o vor face. Numeroşi vor fi hoţii. Violurile vor fi frecvente. Mulţi indivizi vor fi perfizi, lubrici, abjecţi şi care vor risca tot. Vor purta părul în dezordine. Mulţi copii se vor naşte, în timp ce speranţa de viaţă nu va depăşi 16 ani. Aventurieri vor lua aparenţa unor călugări cu capul ras şi cu veşminte portocalii, cu mătănii în jurul gâtului. Se vor fura stocurile de grâu. Hoţii îi vor fura pe hoţi. Oamenii vor deveni inactivi, letargici şi fără ţel. Bolile, şobolanii şi substanţele nocive îi vor zbuciuma. Indivizi chinuiţi de foame şi frică se vor refugia în "adăposturi subterane" (kaushika). Rare vor fi cazurile celor care vor trăi 100 de ani. Textele sacre vor fi modificate. Riturile vor fi neglijate. Vagabonzii vor fi numeroşi în toate ţările. Indivizi necalificaţi vor trece drept experţi în materie de morală şi religie. Mulţi vor masacra femeile, copiii, vacile şi se vor omorî între ei." (Linga Purana, cap. 40)
Vishnu Purana (1.3., 1-3) subliniază: "Sfârşitul lumii" (pralaya), poate fi de trei feluri: provocat (naimittika), natural (prakrita), sau imediat (atyantika). Distrugerea provocată (ce implică toate fiinţele vii de pe Pământ) are loc la sfârşitul fiecărui kalpa (ciclu al unei ere – yuga). Ea este numită accidentală sau provocată (naimittika).
Distrugerea naturală (prakrita) este cea care implică tot universul. Ea are loc atunci când încetează visul divin care reprezintă creaţia. Materia, spaţiul, timpul încetează astfel să mai existe. Această distrugere are loc la sfârşitul timpului.
Cel de-al treilea tip de distrugere, cea imediată (atyantika) se referă la eliberarea (moksha) individului pentru care lumea aparentă încetează să mai existe. Distrugerea imediată îl implică deci pe individ, distrugerea provocată implică fiinţele vii de pe pământ, iar distrugerea naturală implică sfârşitul Universului.
"Distrugerea [speciilor vii] pe care o numim accidentală sau provocată are loc la sfârşitul fiecărui Manvantara (epoca unui Manu), a unui ciclu yuga. Ea implică deci specia umană. Ea are loc atunci când Creatorul nu mai găseşte alte alternative decât distrugerea totală a lumii pentru a pune sfârşit înmulţirii dezastruoase şi neprevăzute a fiinţelor vii." (Mahabharata, 12248, 13-17)
Această distrugere va începe printr-o explozie submarină numită Vadava, care va avea loc în oceanul de sud. "Ea va fi precedată de o secetă de 100 de ani, în timpul căreia fiinţele nerobuste vor pieri. Şapte explozii de lumină vor seca toate apele. Mările, râurile, pârâiele de munte şi apele subterane vor seca. Doisprezece sori vor deseca mările. Hrăniţi din această apă se vor forma şapte sori care vor reduce la cenuşă cele trei lumi; pământul va deveni dur precum carapacea unei broaşte ţestoase.
Un foc ieşit din gura unui şarpe subteran va arde lumile inferioare, apoi suprafaţa pământului şi va cuprinde apoi atmosfera. Această masă de foc va covârşi totul cu un zgomot asurzitor. Înconjurate de cercuri de foc, toate fiinţele fie că se mişcă sau nu, vor fi distruse. Zeul distrugerii va sufla enormi nori care vor face un zgomot teribil. O masă de nori încărcaţi de energie, atotdistructivi (sarvantaka), va apare pe cer precum o ceată de elefanţi." (Vishnu Purana, I, cap. 8, 18-31.)
"Când luna va fi în constelaţia Pushya (a Vărsătorului), nori invizibili numiţi Pushkara (nori ai morţii) şi Avarta (nori fără apă, nirjala) vor înconjura pământul." (Shiva Purana, 5.1., 48-50)
"Câţiva dintre aceşti nori vor fi negri, alţii albi precum iasomia, alţii arămii, alţii galbeni, alţii gri precum culoarea măgarului, alţii roşii, albaştri precum lapisul sau safirul, alţii pătaţi, portocalii, indigo. Ei vor semăna cu nişte oraşe sau cu nişte munţi. Vor acoperi întreg pământul. Aceşti nori gigantici, facând un zgomot teribil, vor întuneca cerul şi vor inunda pământul cu o ploaie de praf care va stinge teribilul foc [am văzut deja, în cazul asurilor, distrugerea unei lumi cu ajutorul unor arme terifiante care distrug orice formă de viaţă]. Apoi, printr-un interminabil potop, ei vor îneca toată lumea în apă. Acest diluviu va uda pământul timp de 12 ani şi umanitatea va fi distrusă. Lumea întreagă va fi în întuneric. Inundaţia va dura 7 ani. Pământul va semăna cu un imens ocean." (Vishnu Purana, 1, cap.7, 24-40).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...