Unii o numesc educatie, cei 7 ani de acasa. In psihologie se numeste programare parentala. Nu consta numai in ce spune parintele copilului ci mai ales in ceea ce traieste copilul în familie alaturi de parintii sai dar si în mesajele reale transmise de parinte copilului (mesaj care se ascunde in spatele mesajului verbal).
Exemple de parinte grijuliu negativ:
1. Îi da o sarcina de indeplinit copilului si inainte de a o termina vine si-i ia lucrul din mana: “lasa ca esti mic si slab, termin eu” – copilul intelege ca nu e capabil sa duca la bun sfarsit o sarcina
2. Parintele cumpara jucaria care nu a avut-o el cand era mic, nu jucaria dorita de copil, si-i spune: “sa nu o strici ca si pe cea de data trecuta!” – copilul crede ca dorintele si alegerile sale nu sunt corecte, demne de luat in seama, doar ceea ce alege parintele sau altcineva e corect, rezulta un adult care va lasa ca sentimentele si dorintele sale sa fie calcate in picioare.
3. Îl trimite la joaca cu 3 jersee pe el desi afara sunt 20 de grade iar ceilalti copii au un singur jerseu. Copilul intelege ca e mai vulnerabil decat ceilalti, care sunt mai puternici decat el.
4. Orice intitiativa ia copilul, parintele o deturneaza in directia dorita de el, sau daca nu o deturneaza o paraziteaza (se arata mai interesat decat copilul in alegerea lui, savureaza ostentativ succesul adolescentului ca sa-i arate ca el are intaietate sa se bucure).
5. Nu îl lasa sa se scalde la rau ca se poate ineca desi adolescentul stie bine sa inoate la cei 13-14 ani care-i are.
6. Tatal interzice fetei de 15-16 ani sa mearga la discoteca: “esti inca mica!” Fata pricepe asta ca o porunca “nu trai viata, nu te bucura”.
Parinte normator negativ:
Tatal vine langa masa de lucru a copilului observa cum isi face temele si spune:
- Iar ai gresit tema! si pleaca
Tatal face un repros care se adreseaza persoanei nu actiunii.
corect era sa fi spus:
- Ai gresit tema. Vrei sa te ajut sa o faci bine? O critica adresata actiunii nu persoanei plus un ajutor oferit neconditionat.
Nu am intalnit persoane anxioase care sa se fi nascut din dragoste intre soti, ci numai din placere (sex).
Asta nu inseamna ca unii nascuti din sex care au mostenit genetic o structura puternica nu pot fi extroverti dar au sigur probleme psihologice (au setul de valori bazat pe satisfacerea trebuintelor primare – material, sex, procreere, pe beneficiul material imediat). Din randul lor se reccruteaza parintii materialisti care vor procrea copii din sex pe care-i vor indrepta spre scolile de medicina, drept, politica. Nu toti copiii acestor falsi parinti decompenseaza in anxietate, depresie etc. Doar cei mai sensibili (cu structura mai slaba).
Mai tarziu si acesti parinti dezvolta tulburari psihice, manii, depresii, insomnii, dar ceea ce-i caracterizeaza e respingerea cu vehementa a faptului ca au intemeiat o relatie din interes, ca au procreat copii din instinct pe care in loc sa-i iubeasca si sa-i lase liberi i-au posedat (le-au parazitat existenta).
Vine o mamica posesiva in varsta de 50 de ani sa afle in terapie ca ea in loc sa isi iubeasca copilul neconditionat si sa-i lase libertate de alegere l-a posedat in toate dimensiunile fiintei umane? Nu vine. Vine la terapie copilul care sufera, pe banii mamei posesive.
Vine sotul impostor sentimental in relatie sa se terapieze? Nu vine. Vine sotia satula de abuzuri dar inconstienta ca a luat teapa în relatie.
Toti acesti inconstienti sufera, au anxietati, insomii, cosmaruri pentru ca au incheiat relatii printr-un contract mincinos. La 50-60 de ani inconjurati de o familie din persoane ireale ce le mai ramane de facut decat sa nu recunoasca adevarul, sa recurga la tot felul de terapii alternative care sa-i ajute sa nu-si piarda mintile in viata lor lipsita de sentimente autentice.
In relatiile formate de anxiosi exista un lant al posesiei.
Posesorul (posesivul) il poseda pe Dependent afectiv si material.
La randul sau Posesorul e posedat de nevoi primare, materiale, pe scurt de valorile lumii materiale pe care le aduna cu ajutorul sclavului de langa el, Dependentul, pe care il pune la munca (chipurile pentru familia mascarada compusa din posesiv si dependent).
Posesorul (pe care il mai numesc sot agresor sau impostor in relatie) e totdeauna grijuliu cu trupul sau si al celui pe care-l poseda (sotia, copiii sai) dar nu se gandeste niciodata la sufletul sau ori ale celor pe care-i vrea dependenti de el.
Spiritualitatea nu exista pentru acesti oameni fara Dumnezeu.
Simptomele ca anxietatea, depresia, insomnia sunt niste semnale de alarma pentru om ca sa se intoarca de pe calea minciunii de sine catre …Adevar. Spune Adevarul si vei fi un om liber.
Adevarul e sentimentul din om. Nu-l ascunde ca sa-l inseli pe cel de langa tine. Lucrurile esentiale in care omul trebuie sa actioneze din sentiment sunt relatia, munca, hobby-urile, prieteniile. Sentimentul inseamna intelegere si acceptare, fara conditionari, fara santaje pozitive / negative.
Cei care au sentimente OK, vor avea relatii OK.
Cei care vor avea sentimente non-OK vor avea relatii cu persoane non-OK.
Ce inseamna persoane cu sentimente non-OK?
Persoane care nu se iubesc pe sine, nu au sentimentul valorii de sine, nu stiu / nu pot iubi neconditionat.
Cum recunoastem persoanele non-OK cu ele insele si cu ceilalti? Dupa modul in care relationaeza si anume:
- lamentari (fac mereu pe victima, imprimand in copii tendinta de a se autocompatimi)
- lauda de sine
- conditionari
- santaj emotional / moral pozitiv sau negativ
- agresare directa: injuraturi, violenta fizica
- impunerea propriilor gusturi si pareri. Un nevrotic are pareri eronate despre sine si mediul social (pe care i le-au bagat in cap parintii sai, si ei persoane non-OK), altfel nu ar dezvolta anxietati si depresii.
Santajul pozitiv / negativ e trasatura cea mai enervanta a Posesorilor (posesivilor):
Santaj pozitiv: “daca faci asta pentru mine, te voi iubi toata viata”
Santaj negativ: “Pai, daca asa vorbesti cu mine, aci te las sa te descurci singur” (tradus: daca vrei sa te ajut, trebuie sa inghiti tot ce spun eu fara sa ma contrazici)
Conditionare subversiva:
- “ce ai cumparat tu de 8 martie pentru mama sa-i arati cat de mult o iubesti?” (tradus: eu te iubesc si te accept pe tine copilul meu daca si tu imi dovedesti ca ma iubesti din cand in cand, mai ales de 8 martie”
- “fa asta pentru mamica sa-i arati cat de mult o iubesti” (tradus: “esti posesia mea si vreau sa vada publicul cat de supus imi esti”) – baietelul invata sa fie supus ca un sclav fata de viitoarea sa sotie motiv pentru care foarte probabil ca va deveni anxios.
Nu exista ca cei anxiosi sau depresivi sa nu fi avut parinti cu mari probleme. Acesti parinti chiar daca nu au decompensat psihic (pt ca din noroc s-au nascut cu o structura puternica) si au apucat sa procreeze din placere evident, au transmis progeniturilor programul “cum sa traiesti nefericit indiferent cat ai avea sau cat ai obtine”. Iar programul asta pe scurt se numeste LIPSA IUBIRII adica OM FARA DUMNZEU.
Intelegeti de ce anxiosii se duc des la biserica pentru alinarea minciunii de sine? Sau altii in fel de fel de secte obscure? Il cauta pe Dumnezeu, adica pe sentimentul lipsa din ei, care trebuia sa-l fi primit de la parinti. Dar cum din sex nu izvoraste iubire, iata cum cei nascuti din sex nu au sentiment pentru sine.
Acum ar trebui sa ne intrebam cum face un parinte sa se simta copilul sau valoros? Cum il facem pe copil sa se iubeasca pe sine si sa nu devine un zomby anxios?
Ei bine, asta stiu parintii care s-au casatorit din dragoste, care provin din familii formate tot din dragoste si care mai ales au simtit iubirea (intelegerea si aceptarea) pe propria piele si pot sa o ofere copilului lor. Iubirea se transmite din neam in neam. Copiii nascuti din sex, vor face sex. Iar copiii nascuti din dragoste vor face dragoste si copii iubiti si acceptati cu adevarat. Exceptiile exista, dar nu cred ca ele se afla pe forumul de psihologie.
Cei nascuti din sex, vor trebui sa invete singuri cum sa se valorizeze si sa se iubeasca pe sine si pe ceilalalti. Acest lucru se poate face cu ajutorul unui terapeut puternic care reprogrameaza pe cel ce se simte un nimeni. Acest terapeut castiga din partea clientului sau legitimitatea de rol de parinte (parinte pe care clientul nu l-a avut, desi pana sa vina in terapie credea ca l-a avut).
Dupa ce terapeutul obtine legitimiteatea de rol, da clientului-copil-adult neintegrat permisiunile pe care nu le-a primit in copilarie si anume “esti capabil sa gandesti singur pentru tine” “ai voie sa trai” “nu ai de ce sa inebunesti” “nu e nevoie sa mori ca sa fi liber” etc.
Copiii nascuti din sex traiesc in familia lor enorm de multe conditionari, interdictii si foarte putine permisiuni. Asa ca pleaca din familie ca adulti cu urmatoarele “porunci parentale”: „nu creste” “nu trai” “nu gandi”, “nu ai voie sa te bucuri” “inebuneste” “sinucide-te” „nu exista”. Fiecare porunca poate fi detaliata si are un comportament asociat.
1. „Nu creste”
„Copile, fato, asculta-ma, ca nu e nimeni pe lumea asta sa te iubeasca mai mult ca mine! (tradus: tanarul, tanara intelege “daca vrei sa fi iubit, iubita cand esti parasit, parasita, ramâi copil, fata’ si eu te voi iubi [posesiv] ca si pana cum, [adica iti voi controla viata cum vreau eu]” sau parintele “ramai copil ca sa te pot poseda ca si pana cum”). Pe de o parte parintele devalorizeaza adultul de 30 de ani facandu-l copil, mentinându-si autoritate in mod nedemn asupra lui iar pe de alta parte isi mentine statutul de parinte “valoros” si “indispensabil”, se valorizeaza pe sine prin devalorizarea tanarului/tinerei. Consecinta? Copilul ajunge un adult papa-lapte, ramane copil dependent de sfaturile parintilor sau a unui substitut de parinte in persoana partenerului.
“Te rog sa nu umbli prin fata mea vopsita ca o tarfa” – spune tatal fiicei sale de 16 ani. Fiica in telege ca e acceptata de tata doar daca ramane fetita. De fapt tatal e invidios pe sexualitatea fiicei sale, e stanjenit de aspectul ei si se razbuna pe ea nelasand-o sa-si traiasca adolescenta.
2. “Nu trai”
Nu te duce la discoteca, nu te duce la chefuri, nu-ti fa prieteni, nu-ti fa concediile, munceste pe branci, cariera e totul, copiii sunt o cruce de dus.
3. “Nu gandi”
Crede ca exista Mos Craciun, crede ca te-a adus barza, nu fa corelatii intre membrii familiei tale, nu judeca sentimetele parintilor tai fata de tine, nu fa corelatii intre membrii altor familii, nu observa nimic ce are legatura cu sentimentele. Nu analiza sentimentele nimanui fata de tine (ca san u vezi ca esti folosit sau nu). Porunca se da cu propozitii imperative de genu: “Taci!” “Taci ca te plesnesc, te fac praf, te calc in picioare, te iau si dau cu tine de nu e vezi”. Aceasta porunca “nu gandi” este data de parintii care nu se iubesc intre ei si evident nu isi iubesc copilul. Parintele blocheaza brutal dialogul copilului in momentul cand acesta-i cere socoteala, incepe sa gandeasca.
4. “Nu ai voie sa te bucuri”
Cum da parintele porcunca “nu ai voie sa te bucuri?” Copilul are voie sa isi cumpere numai ce poate fi folosit ca hrana, imbracaminte sau accesorii scolare. I se reproseaza totdeauna ca strica banii daca isi cumpara un mp3-player, o carte beletristica, sau orice altceva care se adreseaza sufletului. Copilul este criticat pentru hobby-urile care le-a ales, totdeauna hobby-urile alese de copil nu sunt pe placul parintelui.
Toate femeile frigide care oricat s-ar forta nu reusesc sa ajunga la orgasm au primit porunca asta. Exemplul extrem prin care un tata “proxenet” isi educa fiica e fraza “ai grija ca mana care-ti intra sub fusta sa fie plina de aur”. Evident fraza poate avea si alte formulari mai moderne, de secol 21. Fiica are voie sa se bucure de sex daca se vinde bine iar o parte din profit i-l ofera tatalui. Ca sa justifice asta, tatal controleaza viata intima a fiicei.
5. “Inebuneste” – porunca vine preponderent prin reprosuri care ating valoarea morala a copilului. Parintele spune ca tot ce face (conditionari, deturnarea vietii profesionale a adolescentului, falsificarea vietii adolescentului), face din dragoste pentru copil iar el, copilul nu e demn de parinte. Prin urmare copilul se simte inadecvat fata de el si mediul familial, social, iar alternativa de a evada e fie calugaria fie azilul de nebuni.
6.”Sinucide-te” – este data copilului indirect prin afirmatii similare cu executia:
- eu te-am facut eu te omor (nu ai dreptul sa traiesti)
- sa inveti ca de nu dracu te ia (sa inveti ce vreau eu nu ce vrei tu)
- ori inveti ori mori (ori faci cum spun eu, ori esti liber sa te sinucizi)
Cei care fumeaza foarte mult, beau foarte mult, se drogheaza pun in aplicare porunca “sinucide-te”.
7. “Nu exista”
Se transmite cand parintele spune copilului: “Dispari!” “Fugi ma de aici, nu vezi ca discut cu maic-ata?”
“Cat am vrut sa ajungi om mare” (parintele accepta copilul doar in conditiile in care copilul ar deveni ce si-ar dori parintele, copilul are dreptul sa existe daca devine ce-si doreste parintele). Copiii cu aceasta porunca invata in terapie sa-si acorde dreptul la existenta. Conditionarea existentei copilului de dorinta capitala a parintelui nu-i aduce copilului mult ravnita iubire din partea parintelui. Parintele ramane mereu nemultumit de copil dar multumit de sine. Prin urmare copilul chiar daca devine adult integrat cu mari eforturi, se va simti inadecvat in familia sa si in general pentru viata pentru ca el a fost ocupat sa-si multumeasca parintii, nu sa traiasca viata sa in felul sau.
Mecanismul programarii parentale
Copilul percepe totdeauna inconstient mesajul ascuns (si pe moment si resimte o stare de rau) din ceea ce-i spune parintele nu ceea ce vrea sa spuna parintele sau ce a crezut parintele ca i-a spus copilului.
Astfel copilul percepe mesajul real, se incarca in subconstient cu el si il va executa: se va retrage social, nu-si va mai permite bucurii, va munci ca un rob, va spera la o eliberare prin infarct pe care si-l programeaza la varsta de 50 de ani, pana atunci poate va bea de va stinge sau va evita toate acestea luand decizia inconstienta de a inebuni la varsta de 18 ani.
Limbajul viselor sau limbajul martian (Eric Berne) spune adevarul despre programarea parentala din copilaria mica. Visele vin din subconstient acolo unde s-a depozitat intelesul real al spuselor parintilor “monstri” .
Cand creierul nu mai rezista apar halucinatiile auditive (datorita unei vulnerabilitati genetice). Aceste voci pe care le aud bolnavii schizofreni sunt vocile parentale ale parintilor “monstri”. Desigur ele au un mesaj distorsionat, exagerat si uneori tintit. “Ucide pe cutare” aude bolnavul in mintea sa. Bolnavul îl ucide dar el de fapt ar vrea sa ucida pe mama sa sau pe tatal sau asa cum mic fiind se razbuna pe jucariile cumparate de parinti distrugandu-le. E o foarte mare diferenta intre modul in care un parinte nevrotic, posesiv, impostor afectiv cumpara o jucarie copilului sau si cel in care o face un parinte care-l iubeste autentic pe copilul sau.
Mai tarziu, parintele fals, nevrotic, va avea in copil propria sa imagine. Parintele se va lupta cu raul din el pe care l-a semanat fara sa vrea in copilul sau. Cand vedem la stiri parinti batuti de copiii lor, putem fi siguri ca avem de a face cu parinti normatori-grijulii negativ, care l-au posedat la maxim pe copil.