4 mar. 2012

Programarea parentala - negarea sufletului [2] *

Sindromul de atentie deficitara (desi are o componenta genetica, nu se poate nega in cele mai multe cazuri "contributia" psihologica  a părinţilor)
Copilul mic la varsta de 1-2 ani poate fi observat dacă decide sa faca ceva cautand mai intai din priviri permisiunea parintilor sau pur si simplu actioneaza spontan. Daca mama e anxioasa, daca emite non verbal doar interdictii, e firesc pentru copil sa fie speriat, sa percepa mediul incojurator ca primejdios pentru sine. El cauta in privirile parintilor permisiunea "daca fac asta, voi păţi ceva"?
In primul caz posibil sa avem de a aface cu un copil adaptat negativ, cu un viitor adult invins, depenent de parerea altora.
In al doilea caz, cand copilul actioneaza spontan, posibil sa avem de aface cu un copil natural, facut din dragoste, care va ajunge patronul celui dintai, facut din plăcere.
Unii copii, cu o structura mai slaba, sensibili, devin atat de preocupati sa isi multumeasca parintii, atat de dependenti de permisiunile acestora incat atunci cand vin la scoala in clasa I, nu se pot concentra pe nimic. Lipsesc permisiunile parentale. Acesti copii au si acasa atentia deficitara, circuitele lor cerebrale sunt parazitate de interdictii argumentate violent („Stai aici, sa nu te misiti de aici”!; „iesi afara si sa te intorci inapoi cand nu o sa-mi mai vorbesti asa” "Sa nu mai vii acasa daca nu ai 10 la materia X" – fraze spuse de mame unor copii de 3 - 4 - 12 ani)
Cum sunt parintii acestor copii? Persoane severe, autoritare, posesive, acaparatoare, care nu sufera contraziceri, dar si anxioase, incat copilul percepe din atitudinea lor ca nu are voie nici sa respire.
Asa apar mai tarziu copiii astmatici, alergici, pe baza subiectiva.
Copiii cu structura extroverta se vor descurca mai bine in medii familiale cu interdictii. Vor prelua modele exterioare. Cei introverti vor executa cu mare zel poruncile parentale negative toata viata. Solutia supapă, perpetuarea lanţului familial patologic: "Voi face si eu copii ca sa am in sfarsit asupra cui sa imi exercit autoritatea". Firul generaţiilor bolnave se va rupe atunci cand apare un copil foarte slab care nu mai apucă să devină părinte pentru ca decompensează psihiatric foarte devreme.

Cum învaţă copilul să trăiască, să simtă o situaţie
Familia A. Cand apare o situatie dificila, intr-o familie parintii se ingrijoreaza, se lamenteaza la vecini si nu fac nimic. Copilul de 5 ani care asista invata "cand am greutati ma ingrijorez si nu fac nimic sa le rezolv".
Familia B. In alta familie, parintii se indurereaza si se simt inadecvati. Copilul invata "cand dau de greu, ma indurerez si realizez ca nu sunt bun de nimic, prin urmare n-am cum sa rezolv problema".
Familia C. Parintii cand au probleme se infurie si se iau la bataie; copilul intelege „cand am probleme ma infurii si-i bat pe cei care imi stau in cale, iar de nu pot, sparg tot”.
Familia D. Parintii raman calmi si spun: "sa discutam impreuna ce putem face ca sa rezolvam problema". Din familia D va iesi un manager care recurge la brainstorming.
Din celelalte familii vor iesi invinsii, cei care se vor bucura daca apuca sa munceasca in firma managerului din familia D 8-12 ore/zi pentru un salar cat sa le ajunga de haine si mancare, exact cat le ofereau parintii lor "minunati" pe care i-au si copiat de model perpetuand lantul de persoane non-reale.
Managerul insa, va avea un venit mult mai mare, venit cu care va cumpara mule jucarii pentru sine (plasme de 150 cm diagonala, Q7, vila la munte, etc) asa cum î-i cumparau parinţii săi cand era mic jucaria dorita de el in timp util. Prin urmare managerul are mare grija de Copilul din el care a ramas natural si spontan asa cum se naste fiecare copilaş. Pe cand ceilalti vor avea grija de copilul inrobit din ei (care primea rar o jucarie si nici atunci nu putea sa si-o aleaga el).

Exemple de vise transmise de catre inconstient cu mesaj spre constient:
Un copil care are porunca "nu trai", "nu exista" va visa repetitiv:
- ca este lovit de tren intr-un triaj
- ca se ineaca intr-un râu mare si tulbure
- ca a cazut de pe bloc si a murit, moment in care se trezeste
Un copil care are poruncile "nu gandi" „nu reusi”, „gresete” va visa situatii in care se face de rusine:
- se viseaza fara haine in mijlocul unei multimi de exemplu pentru ca si-a uitat hainele acasa (parazitare in vis a vointei si gandirii).
- rezolva-ti situatia emotionala (conflictul intrapsihic): "un adult ginere, locuieste la socri care il urasc, iar partenerul nu-l iubeste (casatorie din interes) poate visa ca vrea sa isi faca lipsa mare, cauta un WC dar cand intra in el nu poate pentru ca pe jos si pe scaun e plin de rahat. Visul transmite mesajul "esti in rahat, iesi afara!" El insa alege sa ramana in „rahat” cu conditia de a deveni agresorul tuturor din familie.

Declaraţii de "dragoste" părinte - copil
O serie de părinţi intelectuali la prima generaţie, obişnuiesc să spună copilului lor (sau legat de acesta) următoarele fraze:
1. Mi-am făcut o prioritate din copil si realizarea acestuia in viata.
2. Ti-am creat toate conditiile sa devii om mare (cand e vorba de dorintele parintelui) (ti-am creat toate conditiile sa ma multumesti pe mine ca parinte pentru faptul ca iti asigur existenta fizica)
3. Eu nu iti satisfac tie capriciile (cand e vorba de dorintele copilului).
4. Iti pun la dispozitie tot ceea ce ai nevoie ca sa te realizezi in viata (corelat strict cu dorintele parintelui)
5. Am decis sa ma sacrific pentru tine copilul meu, de aceea te-am adus pe lume, ca macar tu sa fi fericit in locul meu (sa realizeze in viata tot ce nu a fost capabil parintele).
6. Eu am fost ca tine, tu nu ca mine, asa ca taci din gura.
7. Te-am luat de la tigani pentru un ciur de malai si daca nu esti cuminte, te dam inapoi!
8. Sa mori cu 15 minute inaintea mea pentru ca nu esti in stare de nimic.
9. Sa nu mai vii acasa fara nota 10 la materia X.
10. Sperăm să avem şi noi cu cine ne mândri iar la bătrâneţe să aibe cine să ne dea şi nouă un pahar cu apă.
Asemenea "perle" de iubire fac parte din ceea ce se numeste "iubire" posesiva (copiii facuti pentru parinti). Aceste "perle" sunt adresate copiilor care nu au fost facuti pentru ei inşişi ci pentru orgoliul părintelui. Acesti copii nu exista pentru părinte decat in masura in care pot deveni ceea ce si-ar dori parintele, ceea ce e o fata morgana, parintele va fi mereu multumit de sine si nemultumit de copil. Iubirea posesiva nu e iubire, e posesie si reprezinta o forma de sclavie. Ea se practiva la natiunile care provin la origine din generatii de sclavi, nu dintr-o familie unitara, tribala.

Cum se cresc copiii (ca principiu)
Copiii se cresc cu o haină şi multe jucării. Jucăria e bucuria sufletului (iar sentul vieţii este bucuria sufletului), bucurie care nu contează pentru părintele lipisit de dragoste, cel care îşi formează infinite "prioriţi" din copil. 
Copiii neiubiţi sunt crescuţi cu o jucărie şi multe haine. Hainele se pot folosi si la anul, sau de catre fratii mai mari, iar jucaria oricum se rupe, de ce am cumpara mai multe? Sau de ce am cumpara chiar jucaria pe care si-o doreste copilul? Sa cumparam jucaria care nu am avut-o noi cand eram mici, sa ne proiectam sinele nostru plin de frustrari in copil, sa distrugem identitatea copilului si sa ne clonam pe noi in copil.
Copiii care nu au avut jucarii suficiente in copilaria lor, devin compulsivi in achizitii si posibil ca isi vor transforma proprii copii in jucarii.
S-a constatat in realitate ca acei copii care s-au jucat cel mai mult in copilarie, devin adultii cei mai echilibrati emotional. A se vedea ce adulti produc tarile orientale, aproape psihotici, si ce adulti produc tarile scandinave. In tarile scandinave, educatia scolara pune accentul pe relationarea intre copii, pe gandire. Exemplificare negativa: intr-o scoala estica (romaneasca) profesorul il face pe un elev tampit, pe altul cretin, pe altul destept si pe altul geniu, apoi se duce 10 minute la cancelarie. "Tampitul", cu "cretinul", cu "desteptul"  si cu "geniul" se iau la bataie, din invidie. Cand profesorul soseste, se mira de ce.
A nu oferi nimic unui copil, inseamna a-l trimite impotriva lumii, a-l face potrivnic. A-i oferi totul, inseamna a-l îndepărta de lume, a-l face insensibil.

Autoritatea
O educatie buna presupune: 1. Autoritate (respectul copilului fata de parinte, care se castiga) 2. Consecventa (opusul ambivalentei, generatoare de mesaje schizoide) 3. Reflecţie (gandesti pentru a constata care e solutia optima) 4. Dragoste (intelegerea celuilalt in realitatea lui, venirea in intampinarea nevoilor reale ale celuilalt).
Cineva care nu castiga interlocutorului respectul nu poate educa ok. A avea autoritate reala in fata copilului este tot aceea cu a-i castiga respectul (adica cel care are autoritate reala si deci ii castiga respectul, va fi parintele pe care copilul tinde sa il asculte si sa il imite). De aceea, "autoritatea cu bataia" nu e valabila, pentru ca aceea nu e autoritate veritabila, copilul nu asculta din respect, ci din teama, deci este frica, nu respect.
Intr-o familie tatăl e cel responsabil cu autoritatea, regulile, mama e responsabila cu transmiterea modului in care simti sentimentele. Daca tatal e dictator si mama nevrotica, histrionica, copilul va avea oroare de autoritate iar viata sa emotionala va tinde spre haos.

Comunicare schizoida
Consilierul intreaba parintele unui adolescent consumator de droguri in prezenta acestuia: “De ce credeti ca se drogheaza fiul dvs.?”
Raspunsul tatălui: “Nu stiu, eu muncesc!” (fiul va intelege “copilul se drogheaza pentru ca nu munceste ca mine!”, un repros subtil si indirect).
Consilier intrebare: “Credeţi că aţi ignorat sentimentele si dorinţele copilului?”
Parinte raspuns: “Da` de unde, i-am creat toate condiţiile!”(„….să mă mulţumească pe mine”) .Totul se reduce la sinele parintelui. Sinele fiului nu exista pentru parinte. Perceptia inconstienta a fiului va fi ca el are dreptul să existe doar in conditiile in care ar deveni ceea ce isi doreste parintele. Lucru imposibil, iar daca s-ar intampla, brusc nu ar mai reprezenta nici o semnificatie pentru parinte, pentru ca acesta si-ar propune alte teluri prin copil. Lantul cauzal are motivatii care nu sunt comune pentru parinte si fiu, parintele doreste sa se despagubeasca pentru ceva prin fiu. Fiul alege inconstient sa isi apere sinele de parazitarea dorintelor parintelui prin consum de substante (dar poate fi la fel de bine si o sinucidere, o fuga de acasa, un refugiu in delicventa, o psihoza).

Frati rivali, frati autentici
In conditiile in care într-o familie se fac diferente intre copii, sau intre copilul unic si copiii altor familii (il compara), pot aparea urmatoarele situatii:
Atunci cand exista frati in familie
- cel mai mic dintre frati ca varsta emotionala (si nu biologica neaparat) sau cel mai devalorizat (adesea fratele mai mare) poate ajunge sa isi invidieze celalalt frate, chiar sa il urasca si sa se plaseze pe o pozitie de rivalitate cu acesta
- cel mai mare poate capata deprinderea de a juca "Uite, eu te invat, si atat te voi invata pana te vei considera suficient de inferior mie si eu suficient de superior tie (lucru care va evolua in spirala)".
Simbolic, rivalitatea intre frati este descrisa in Biblie prin povestea lui Cain si Abel. In realitate, persoanele tip Cain, sunt preocupate sa isi desfiinteze adversarii reali sau imaginari emiţând stroke depreciativ conditionat/neconditionat. Fratii rivali sunt cei care sunt situati de parinti pe pozitii inegale, unuia neacordandu'i'se dreptul la existenta, celuilalt acodrdandu'i'se conditionat.
Atunci cand nu exista frati (doar copil unic)
Chiar daca nu exista frati, insa parintii isi vor compara mereu copilul unic la modul negativ cu alti copii, acesta se va percepe mereu intr-o relatie de rivalitate cu toti ceilalti copii. Acest copil va fi batausul scolii sau victima perpetua datorita agresarii celorlalti. Daca e baiat, ca adult posibil sa devina negativist, sau dependent de jocul "kick me – loveste-ma" (se va purta mizerabil cu ceilalti, mai ales cu partenerele pentru a se razbuna pe mama dar in final va pierde mereu relatiile ajungand singur si depresiv). Daca e fata, poate ajunge din invidie ca adult sa isi abuzeze sotul pentru ca acesta sa o valorizeze pe ea in asa fel incat sa nu mai aiba complexe sociale si materiale fata de fostele sau actualele sale colege de generatie. Cand barbatul se va satura de acest abuz, este posibil ca sa paraseasca relatia, iar ea isi va confirma principiul din script, "toti barbatii inseala". O fetita invidioasa poate juca mai tarziu in viata "te-am prins ticalosule" (asta in cazul in care barbatul se revolta sau devine la randul lui insuportabil).
In conditiile in care într-o familie nu se fac diferente intre copii, sau intre copilul unic si copiii altor familii (nu il compara cu altii), apar mai frecvent indivizi care se vor comporta inconstient in relatie cu ceilalti de pe pozitie de egalitate.
Intrucat oamenii sunt considerati "frati" intre ei de catre diferite sisteme filozofice sau religioase, se constata ca oamenii educati intr-un mediu familial fara conditionari, comparaţii şi desfiintări ale identităţii, se vor comporta de la sine ca niste "frati" cu ceilalti, chiar daca nu au acelasi tata. Desigur, o contributie o are si structura individului, privit la modul extrem, dar hotarator pentru evolutia in viata a oricui dintre noi este educatia in familie. Cunoscand aceste situatii la modul constient, ne putem schimba comportamentul, renuntand la jocurile patologice de desfiintare a "rivalilor", pentru ca acest comportament vine dintr-un sentiment parazit, ura din invidie (si nu ura pe actiunea individului).


Ce este fiecare membru in familiile fara sentiment (scriptul de proxenet-excroc, prostituata)
1.Pentru sotul fara sentiment copilul va fi o garanţie că-i rămâne <<prostituata neplătită - sotia>> în casă şi nu va fi nevoit să devina clientul prostituatelor. Trei copii e mai sigur decat unul sau doi.
2.Pentru baiat, mama fara sentiment e "târfa rămasă nerecompensată", vesnic nemultumita de tariful incasat, pentru ca baiatul a ales alta "tarfa", sotia (aceasta e soacra poama acra).
3.Tatal pentru baiat e "cel care poate totul, stie totul" iar baiatul e "cel care nu poate nimic, nu stie nimic".
4.Pentru fiică, tatăl e patronul, proxenetul camuflat in parinte, nervos ca fiica vrea sa intre singura pe piaţă lăsându-l pe tatăl proxenet acasa singur si frustrat.
5.Mama e pentru fata, "femeia care poate totul, cinstita si fidela" iar fiica e "tarfa care nu e buna de nimic".
Daca fiica ajunge prostituata se va disculpa: "de ce sa muncesc, mama mi-a dat cu ce sa traiesc, iar tatal m-a facut mereu tarfa".
Daca fiul ajunge un ratat alcoolic, se va disculpa: "tatal meu a fost rau si nu mi-a dat nimic sa-mi fie mai usor in viata”. Daca se va descurca in viata, va fi din pozitia de infractor. Altii refuza elegant viata de infractor si se instaleaza pentru totdeauna la azilul de nebuni sau la o mânăstire.
Astfel se transmit din generatie in generatie scripturile (scenariile de viata) de infractori, excroci, prostituate, cu permisiunile si instructiunile adecvate de la mama la fiica si de la tata la fiu. Dragostea neconditionala a copiilor pentru parinti e catalizatorul si motivatia acestora de a se autoditruge conform cu programarea parentala negativa.

Orice cioara isi vede puiul ei cel mai frumos. Si e lebada pe putin.
Orice nevrotic isi vede copilul cum nu e in realitate.
Caci dragostea de parinte nu trebuie sa te impiedice sa judeci obiectiv.
Faptul ca il iubesti si asa cu defecte, nu inseamna sa te convingi pe tine ca ele nu exista.
Insa pesemne daca ar admite ca au si defecte, nu s-ar mai simti capabili sa isi iubeasca cioroiul mic.
Si atunci se mint singuri, pentru ca altfel nu pot iubi.
Aia de fac asta, sunt dintre cei mai egoisti posibil.
Pentru ca in sufletul lor nu incape iubire neconditionata, totul la ei e conditionat de lipsa defectelor.
 continuare în Programarea parentala - negarea sufletului [3]
* - material documentat 

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...