28 nov. 2011

Iisus, evreu sau trac? *

Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunţă că Iisus Christos nu a existat ca erou istoric, fiind doar o invenţie evreiască. Ateii mai moderaţi şi cu puţină ştiinţă de carte, susţin faptul că inexistenţa unui Iisus istoric este susţinută de cvasi-totala lipsă a informaţiilor despre persoana sa în documentele istorice ale vremii (în afara Evangheliilor a căror existenţă nu o pot contesta).
Există suficiente rezerve în a se crede că evreii se tem atât de mult de o "invenţie" şi mai ales că ar fi o invenţie de-a lor, cu care ar trebui să fie mândri, ba chiar în a crede şi faptul că Isus lipseşte cu desăvârşire în literatura vremii, deoarece există o sumedenie de autori care-l menţionează foarte clar ca erou istoric. Acest lucru îl menţionează până şi evreii, acuzându-l dar de vrăjitorie. O tradiţie din secolul I sau II menţionează pe "Yeshu" care " practica vrăjitoria şi uimea Israelul"[1]. Apoi, există mărturia lui Flavius Josephus, istoric roman de naţionalitate evreiască, ce afirma că în acea epocă trăia un om pe nume Iisus, care avea o purtare foarte bună şi virtuţi puternice[2].
Mai mult, el este pomenit şi de către cei mai înverşunaţi duşmani ai creştinismului, romanii. Tacitus de exemplu, confirmă faptul că Iisus a fost osândit la moarte în vremea când guvernator al Palestinei era Pontius Pilat[3]. Alte mărturii în legătură cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tânar[4], şi Suetonius[5]. Nici nu se poate lua în calcul faptul că o "invenţie evreiască" nu putea beneficia de "acte în regulă" a condamnării sale la moarte. Acest document există, precum şi altele cum sunt Mărturia păgânului Lentullus, proconsul al Tyrului şi Sydonului în vremea împăratului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele său Procula, adresată prietenei sale Pulvia, în care se relatează despre ultimele evenimente din viaţa lui Iisus şi alte patru epistole ale lui Pilat către împăratul Romei. Atâta zarva pentru o "invenţie evreiască"? – e o îndoială serioasă.
Urmărind atât relatările istorice despre Isus, cât şi cele evanghelice, este greu de crezut că Iisus ar fi fost evreu aşa cum afirma M. Eliade şi că divinitatea căreia i se închina el şi o numea Tata, era Yahwe al evreilor.
Dar care sunt dovezile?

Caracterele tipologico-raseologice ale lui Iisus
Există două descrieri amănunţite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , funcţionar roman în regiunea Tyr şi Sydon şi altă a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate împăratului de la Roma. Lentullus spune: "(Iisus) este de o statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca alună coaptă şi îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa lui rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, din nou barba lui bogată şi de aceeaşi culoare cu părul său, este lungă şi se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaştrii vineţi, blânzi şi senini."[6].
Prin urmare nimic din caracterele tipologico- rasiale ale evreilor. Faptul este dovedit de afirmaţia lui Pontiu Pilat: "Trecând într-o zi pe lângă lacul ce se cheamă Siloam am văzut acolo mare mulţime de popor, din nou în mijlocul ei pe un tânar -mi s-a susţinut că este Iisus. Era tocmai ceea ce puţin mă aşteptam să văd, atât de mare era deosebirea dintre el şi ascultătorii lui- El părea fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast izbitor între el şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele încruntate"(ibidem)
Urmărind cele relatate de cele doua oficialităţi romane, se trage concluzia că Iisus nu era evreu! Dar carei naţii putea aparţine el?
Lămuresc, într-un fel, problema Eugen Delcea şi Paul Lazăr Tonciulescu care vorbind despre tartarienii plecaţi spre Sumer din "Ţara Soarelui Răsare" (Dacia) spun că, sumerienii, "în acord cu prezumţiile sumerologilor", aveau ochii mari, buzele subţiri, nasul drept sau puţin acvilin şi pielea albă, fiind de tip brahicefal (cu fruntea lată) - descriere ce se potriveşte perfect tipului uman geto-dacic. La asta se adaugă portul bărbii lungi şi a pletelor[7]. din nou I. I. Russu completează: "-dacii erau aşa cum este vreo în totalitate poporul roman, încă o dată brahicefalii europoizi (a se înţelege tartarienii - n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu puteau fi decât cu parul castaniu" (ibidem).
Prin urmare ca şi caracteristici tipologice, Isus se încadrează tipului uman carpato-dunărean şi nicidecum tipului semitic!

Zamolxe în predicile lui Iisus
Urmărind cu atenţie textele creştine, se poate observa că epitetele pe care le dă Iisus lui Dumnezeu nu sunt caracteristice credinţei yahviste. Trei dintre epitetele pe care le atribuie Iisus părintelui său divin, atrag atenţia în mod special: Dumnezeu, Tatăl şi Omul.
Ioan pune în Evanghelia sa: "Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu"[8]. Cine este această divinitate căreia i se închină Iisus ştiută fiind diferenţa flagrantă dintre Dumnezeul Vechiului Testament şi cel al Noului Testament? Lămuritoare este arheologia şi scrierea genială a lui N. Densuşianu "Dacia Preistorică". El spune: "Cuvântul arhaic de "deu" sau "deul" îl aflăm întrebuinţat, ca un termen naţional, în ţinuturile pelasge ale Traciei şi Mesiei, şi în timpurile Imperiului Roman. -În Munţii Rhodopului un veteran ridică la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvânt ne prezintă numai o formă alterată a lui Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezau - n.n)[9]. Mai mult, acelaşi autor atrage atenţia că forma combinată "Deu - Dumnedeu" care duce cu gândul la formularea evanghelică Domnul Dumnezeu se găseşte şi azi în tradiţiile populare româneşti.
Se observă că Dumnezeu, într-o formă sau alta, este o denumire naţională a divinităţii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri până azi. Se poate spune aceasta cu atât mai mult cu cât Isus în Evanghelii apare şi cu denumirea de Mesia, din nou zona din sudul Dunării locuită de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus că Iisus era de obârşie dacică încă o dată formarea s-a spirituală s-a desăvârsit aici. Mai trebuie amintit şi faptul că numele lui Zamolxe ca parinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.
Cel mai des întâlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus, este "Tatăl " care, spune tot Densuşianu, era un alt nume al lui Zamolxe. De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate ca locuri de cult şi închinăciune vârfurile munţilor, pe teritoriul actualei Romanii existând numeroase înălţimi ce poartă denumirea de tartar, tatal sau tatar. Trebuie acordată atentie faptului că Iisus, în toate momentele principale ale vieţii sale pământeşti, a fost legat de masive: Schimbarea la faţă se petrece pe masiv, moartea sa se petrece pe un masiv, naşterea lasă de bănuit că s-ar fi petrecut tot pe masiv, într-o grotă.
Una dintre cele mai frecvente denumiri pe care şi le dădea sieşi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate că această denumire e cea mai misterioasă din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la Iisus. Cine era acest Om ? În nici un caz denumirea nu se referă la Iosif - logodnicul Mariei, ci mai degrabă la aceea fiinţă celestă la care face referire Daniel: "M-am uitat în timpul viziunilor nopţii şi uite, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului" (7:13). Pentru lămuriri, este cazul de a se aminti încă un nume sub care Isus apare în Evanghelii: "Fiul lui David" ca şi precizarea lui Marcu referitoare la cesta titulatură: " Şi învătând în Templu, Iisus zicea: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale". Deci, însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este Fiul lui"[10]. Bizar nu?

Cine este acest David despre care vorbeşte Isus. Urmărind puţin mersul istoriei se vede că aceasta nu a confirmat niciodată existenţa regelui David  Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuită lui David în Vechiul Testament, face notă discordantă cu întreg conţinutul Vechiului Testament având mai degrabă un caracter esenian. Numai că  Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au "încăpăţânat" să rămână la tradiţia primordială din Carpaţi, ai dacilor care în calitate de locuitori ai davelor se numeau "davi". Şi uite cum o exclusiv semn poate schimba o întreaga istorie!
Revenind, de ce însuşi Iisus îşi spunea "Fiul Omului"? Densuşianu vine şi lămureşte şi în această privinţă: "cuvântul Om reprezenta în antichitate o înaltă putere divina". Şi mai departe tot el lămureşte spunând: " Vârfurile cele mai înalte ale acestui masiv (Bucegi - n.n) poartă azi numele, unul de Caraiman şi altul de Omul, şi amândouă au fost odată consacrate divinităţilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus şi altul lui Saturn numit Omul". Numai că Densuşianu face eroare de a nu-şi da seama că cele doua zeităţi sunt una şi aceeaşi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, căreia i se închină şi Iisus.
Concluzia care se impune alăturând cele doua atribute ale lui Iisus, Fiul Omului şi Fiul lui David ar fi o dublă legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se închina lui Zamolxe, Tatăl, zeul dacilor. Mai mult, aceasta denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indică şi ce anume a făcut Iisus în perioadă aşa numita "albă" a vieţii sale, perioada dintre 12 şi 30 de ani în care nu se ştie nimic despre el. Urmărind cele spuse până acum precum şi alte informaţii ale istoriei sacre vom vedea că cel mai probabil, în această perioada, Iisus şi-a desăvârşit formarea spirituală de Fiu a lui Dumnezeu/Zamolxe în Dacia, mai exact pe Vârful Omu şi în grota Ialomicioara, grota marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru că  geografia sacră a antichităţii se reduce la Dacia, încă o dată momentele naşterii lui Christos şi a morţii lui Iisus sunt legate de o grotă- grota care peste tot este legată de iniţierile misterice. Mai mult moartea lui se petrece pe cruce şi are o dimensiune mistică pronunţată, cruce care, spune Eliade devine Axis Mundi - axa lumii. Numai că pentru antici, Axa Lumii se află în regiunea polului getic, în Hiperboreea dacică, ţara lui Zamolxe.

Dacii. Poporul model din predicile lui Iisus
Iisus Christos, iniţiatul dac desăvârşit se delimita foarte clar de evrei, cărora li se adresa numindu-i "Voi evreii". Privind puţin asupra Predicii de pe masiv şi a Fericirilor pe care Iisus le-a enunţat atunci se pune întrebarea dacă există vreun model viu pentru acestea.
Mai întâi dacă se încearcă a se pun unul lângă altul, două mesaje sacre: Evanghelia dupa Matei şi Herto Valus a antichităţii pelasge. Spune Iisus în Predica de pe munte:
"Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!
Ferice de cei cu inimă curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împăraţia Cerurilor![11]
Să privim acum comparativ, un mesaj antic numit Herto Valus, care cuprinde învăţăturile preoţilor zamolxieni către norod. Textul este versificat:
"bucuroşi cei ce-s cutezători
Că a lor este victoria
În plaiurile cele sfinte
bucuroşi cei ce plâng, ca aceia
În dalbe ceruri s-or mângâia.
bucuroşi cei blânzi, ca aceia
Vor moşteni întreg pământul.
bucuroşi cei care flămâzesc
Şi însetează dupa ştiinţă,
Că aceia se vor satura
Şi niciodată n-or mai rabda.
bucuroşi aceia care muncesc,
Pământul făcându-l grădină,
Că ei vor culege roadele
În Grădinile Cerurilor
bucuroşi vor fi şi cei milostivi
Ca aceia se vor mântui
bucuroşi cei curaţi în suflet
Că s-or alimenta doar cu lumina
bucuroşi făcătorii de pace,
Că Fii cerului s-or chemă
bucuroşi cei prigoniţi pentru
Dreptate, că a lor este Raiul.
(Herto Valus, Cartea Secreta; cf. Adrian Bucurescu, Dacia vrăjită)
şi textul continuă mai departe în acelaşi ton cu fericirile Noului Testament. Acestea erau Legile Belagine, scrise versificat, aceleaşi pe care Iisus, le-a învăţat pe muntele sacru al geţilor, Omul, în grota marelui preot Zamolxe şi pe care apoi le-a transmis iudeilor pentru ai readuce la tradiţia primordială, hiperboreană.
Se mai impune o precizare: prima dintre fericirile lui Iisus chiar dacă nu-şi găseşte paralela în textul Belaginelor, are o paralelă în lucrarea lui Herodot, care vorbind despre daci ne lămureşte şi asupra provenienţei acestor legi înălţătoare: "Zamolxe (marele preot- n.n) a clădit o imobil pentru adunările bărbăţilor, în care îi primea şi îi punea să benchetuiască pe fruntaşii ţării, învăţându-i că nici el, nici oaspeţii lui şi nici unul dintre urmaşii acestora nu vor deceda, ci vor merge într-un anume loc (Împăraţia cerurilor, Preidis, Pleroma -n.n), unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bogătiile"[12].

Am scris acestea, poate destul de intortocheat şi misterios, în dorinţa ce o am ca măcar unii dintre urmaşii ramanilor (fii lui Ra(m), Rama, si Ram), a tracilor şi dacilor liberi, să se trezească, iar ei la rândul lor să trezească şi pe alţii făcând cunoscută adevărata istorie a acestui spaţiu străvechi şi măreţ, dar oropsit de la începuturile sale şi până în prezent. Vor veni vremuri şi mai bune, după vechile profeţii! Să fiţi siguri de asta!
Doamne ajută!

Bibliografie:
1. Mircea Eliade, Istoria ideilor si credintelor religioase;
2. J. Duquesne, Iisus;
3. diacon Gheorghe Babut, Vamile Vazduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice;
4. Eugen Delcea/Paul Lazar Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria incepe in Carpaţi;
5. N. Densusianu, Dacia Preistorică;
6. Adrian Bucurescu, Dacia vrajită;
7. Cornel Bârsan, Revanşa Daciei.


[1] B. Sanhedrin, 43,a; cf Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credintelor religioase)
[2] cf. J. Duquesne, Iisus
[3] Anale 15, 44
[4] Scrisori, 10,96
[5] Viaţa lui Claudius, 25,4
[6] diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice
[7] Eugen Delcea/Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi
[8] Ioan,1:33
[9] N. Densuşianu, Dacia Preistorică
[10] Marcu 12:35-37
[11] Evanghelia dupa Matei, 5:3-10
[12] Herodot, Istorii, cf. Trad. Cornel Barsan, Revanşa Daciei
* - material documentat

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...