Manipularea în cuplu

Manipularea este o temă foarte incitantă pentru multă lume. De multe ori sau doar uneori, se simte nevoia de atingere a unui scopul şi să se facă asta într-un mod manipulant. Este vorba de o manipulare conştientă, dar şi de una naturală. De fapt, prin manipulare se poate înţelege crearea unei reacţii adecvate din partea celuilalt sau a unui grup.

Subiectul este incitant şi poate trebuia început cu începutul, nu intrat direct într-un segment atât de intim. Şi totuşi, e poate mai bine acesta să fie începutul...

Când persoana este partenerul de cuplu, atunci manipularea devine o problemă a cuplului. Este un simptom a unor probleme sau o formă de manifestare a matricei de cuplu. Problema poate fi tratată în diferite moduri şi nu intenţionez un răspuns net în acest sens. Ar fi de creionat câteva observaţii care pot ajuta la formarea unei imagini.

Manipularea este în primul rând o probă de inteligenţă şi presupune o cunoaştere a modului de funcţionare al celuilalt. Dorinţa unui răspuns corespunzator propriilor aşteptări determină multe persoane să apeleze la tot felul de variante. Cum să obtină sumele corespunzătoare de la celalalt, cum să-l fac sa o/îl iubească, cum să facă una sau alta. Cărţi întregi, preocupări diverse par a spune: învaţăţi să atingeţi scopul, învăţaţi să aveţi succes, etc. Cărţi răspândite (destul de departe de realitate în multe cazuri), care privesc elemente izolate ale unei realităţi cu mult mai complexe decât elementele specificate în paginile citite.

Alţii preferă variante mai iraţionale - vrăjitori, vrăjitorii etc. Alţii preferă să lupte să-şi atingă scopul prin tot felul de intermediari care aderă la cauza personală. Mai toţi resimt situaţia ca una de criză sau de lupta în care celalalt este un inamic în calea reuşitei. Iar manipularea are acest temei - al "inamicului" pentru ca el nu ascultă şi nu poate fi convins să coopereze prin "liberul arbitru".

Cert este că manipularea atrage; manipularea este atât de răspândită încât puţini îşi dau seama că manipulează sau ca sunt manipulaţi - într-un sens larg s-ar putea spune ca şi atunci când se alege detergentul pentru spălat nu se scapă de manipularea prin reclame sau alte forme.

Când se apelează la manipulare? De obicei atunci când se simte că altfel nu există conformitate cu celalalt, atunci când se simte că nu se poate obţine ceea ce se doreşti pentru că celălalt va opune sau este în dezacord. Ce motiv există pentru a alege un anume detergent? Ce motiv ar avea partenerul de cuplu să fie de acord cu dorinta de a merge la opera pentru a asculta Wagner, când lui îi place Bizet? Se simte ca nu există argumente pentru a-l convinge, se simte ca nu există puterea de a-l convinge de ceea ce se vrea; când se simte un pic poziţia de depaşit de situaţie este mai comodă manipulare...

O formă perfectă de manipulare este o propoziţie de genul: tu chiar vrei să mergem acolo? În mod normal, întrebarea: "Vrei să mergem în locul X?" este o formă simplă de a cere ceva. Când intervine aceasta sintagmă, lucrurile chiar par a se schimba şi intervine o sugestie destul de simplu de simţit - ştiu că ai zis că vrei să mergem, însă oare tu vrei cu adevărat lucrul acesta sau mai simplu este să recunosti că nu vrei să mergem acolo? De fapt, propoziţia aceasta în cele mai multe cazuri se rezumă la a afirmă: eu nu vreau să mergem acolo.

Modalitatea complicata de a spune acelaşi lucru este să fie determinat celălalt să restructureze el situaţia iar cel care manipulează să aibă o imagine pozitivă - eu am vrut să mergem acolo, tu însă te-ai răzgândit. Exemplul acesta banal arată însă şi altceva: că exista un motiv pentru care nu se poate să se spună lucrurilor pe nume şi anume că nu există dispoziţia de a face un lucru, indiferent care ar fi acela.

Cum poate fi făcut partenerul să meargă la teatru când el nu are disponibilitatea de a o face? O întrebare cu un răspuns destul de simplu: "îi spui că tu vrei să mergi la teatru?". Cum ar suna "dragă/dragule, vreau să merg la teatru. Vii cu mine?". El ar face-o probabil dacă va simţi nevoia. Problema manipulării intervine atunci când el nu vrea. În această situaţie, apare o practică frecventă care este şantajul - "dacă nu mergi cu mine la teatru înseamna că nu ma iubesti" sau "numai proştii nu merg la teatru" sau alte variante care pot conduce la următorul declic: "eu nu vreau să merg azi la teatru însă dacă nu o fac va rezulta ceva negativ pentru mine". Cazul frecvent este cel în care se consimte a se facem ceva cu scopul de a evita o ceartă.
Se poate trăi astfel? Vreţi să trăiţi astfel? De fapt, ce poate fi pozitiv? - răspunsul este destul de simplu: faptul ca se atinge scopul. Ce poate fi negativ? - incapacitatea de a rezolva o problemă altfel decât prin forţa deghizată.

Manipularea este un semn al propriei slăbiciuni. Cel ce se simte slab în relaţie cu ceilălalt încearcă să manipuleze. Atunci când se foloseşte manipularea, omul funcţionează în special prin temerile sale şi prin frica de a trăi. Există o nevoie disperată de celălalt şi există teama de a fi el însuşi, lăsând libertatea celuilalt de a fi el însuşi.

Manipularea este şi un semn al inteligenţei sau al intuiţiei. Când se gândeşte ce să se facă pentru a manipula se foloseşte inteligenţa. Faptul ca manipularea reuseşte este un semn al capacităţii de a rezolva situaţiile sociale.

Când se facem în mod natural este un semn al intuiţiei. Faptul că manipularea reuşeşte înseamna că se reuşeşte compensarea a ceea ce este slăbiciune şi teamă prin inteligenţă şi intuiţie.

Dacă se reuşeşte identificarea slăbiciunilor şi temerilor proprii se va reuşi să se depăşească nevoia de manipulare şi să se meargă înainte acceptând drepturile celuilalt.

Şi ce dacă partenerul nu poate merge la teatru? O variantă ar fi să se meargă de unul singur sau cu vecinul/vecina de la  etajul 101. Există însă un motiv pentru care nu se face astfel. Care ar putea fi motivul? Presupunând că motivul ar fi: ce ar spune lumea dacă eu aş ieşi cu vecinul/vecina la teatru? Oare nu ar presupune ca imi insel partenerul/partenera? Dar acest raţionament poate însemna şi altceva - că se pune deja problema înşelării partenerului. Adică există o teama în interior, că, într-un anumit context, va exista atracţia către alt partener. De asemenea, fapta presupune investirea cu coordonate sexuale a unei piese de teatru ceea ce, deşi din punct de vedere logic este absurd, din punct de vedere al inconştientului, este un fapt perfect posibil.

Îmi pare rău dacă aceste rânduri pot părea foarte încurcate. Dar ele exprima cam ceea ce se întâmplă în mintea fiecăruia atunci când se află în astfel de situaţii. Manipularea este o soluţie simplă care presupune multă inteligenţă însă nicidecum nu este o soluţie pe termen lung. Uneori este inerent să se apeleze la manipulare însă, atunci când devine un sistem de referinţa, poate capăta (sau mască) o problemă a cuplului sau a persoanei care se foloseşte de ea.