De dincolo *

Ţara Luanei, din Munţii Buzăului, este o zonă în care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc bătrânii, unde oamenii dispar în "ceaţă" sau sunt "azvârliţi" în alte locuri de o fortă nevăzută.

Specialiştii care au cercetat acest fenomen au remarcat că dispariţiile se produc "natural", în anumite condiţii fizice, sau par a fi voinţa "cuiva". Există relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de căutatorii de comori, de parcă ar fi un "zeu" care apără tezaurele sacre îngropate în zona şi "azvârle" pe cei care se apropie prea mult de ele.

"BERBECUL" ZBURĂTOR

"Zeii" din mitologia sumeriană aveau o mare predilecţie pentru aur, din care lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au inclus în ritualul religios. Multe dintre legendele strânse de profesorul de română Ilie Mândricel se referă la comorile fabuloase ascunse prin munţii din regiune. Nicolae Densuşianu alocă mai multe capitole din "Dacia preistorica" acestor comori zeieşti constituite în tezaure sacre, pentru capturarea cărora regii vechimii organizau expediţii după expediţii.

În Ţara Luanei se află lâna de aur, după care au fost trimişi argonauţii. După tradiţie, "lâna" aparţinea unui "berbece de aur care zbura prin aer, peste pământ şi mare", dăruit de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutaţi de mama vitregă, au luat "berbecele" şi au zburat cu el în ţinutul Colchis, cerând protecţie regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizează ţara lui Aiete de la apus de Marea Neagră până lângă ţinutul sciţilor. Exilat la Tomis, poetul se şi lamentează în privinţa barbarilor care-l înconjoară, "colchii şi hoardele de meteree şi geţi".

Geţii stim cine sunt. Colchii şi meteree au lăsat "urme" în Ţara Luanei sub denumirea actuală a satelor Colţi şi Materea, aşezări locuite încă din neolitic, unde se află nişte sanctuare străvechi, păzite cu străşnicie de călugari pâna în secolul al XIX-lea. Oamenii spun că aceste sanctuare inscripţionate cu simboluri străvechi sunt adevărate hărţi ale comorilor sacre.

COMORILE "JURUITE"

Legat de dispariţiile de persoane, avem referiri foarte clare în povestirile bătrânilor despre oameni care au găsit tezaure sacre şi au fost azvârliţi din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de către "spirite". Astfel, aflăm că, deasupra fostului schit Găvanele, pe Podul Manciului, oamenii au văzut flăcările ce joacă pe comori. Nefiind pricepuţi în citirea "jocului flacarilor", s-au grăbit şi au sapat.

Comoara de aici era însa "juruită", iar săpătorilor "le-au apărut spaime, fel de fel de călugari şi draci, care le-au luat minţile şi i-au dus în alte locuri". Când şi-au revenit, ei au povestit cum, în timp ce săpau, au apărut spirite, după care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parcă ar fi fost ridicaţi şi aruncaţi de acele spirite ce păzeau comoara. Şi poate ar mai fi încercat să o caute dacă şi-ar fi adus aminte unde începuseră să sape. "Parcă le luase Dumnezeu minţile", spun bătrânii.

O altă poveste se referă la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea că apărau "lâna de aur" împreună cu colchii. Povestea noastră spune că "un oarecare Mătăreanu, săpând dupa o comoară, s-a trezit, după vreo săptămână, departe de acest loc, într-o poiană în pădure, unde l-au găsit oamenii cam zăpăcit la cap". Acesta uitase şi cine este, era complet derutat.

INCURSIUNE PE "CELĂLALT TĂRÂM"

Se observă în aceste povestiri că teleportarile par a fi voinţa "cuiva". Specialiştii care au analizat fenomenul spun că nu este neapărat "voinţa" cuiva. Poate că cei care au îngropat tezaurele sacre în anumite locuri cunoşteau "anomaliile" zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate în zonă în anii '80 au inclus şi unul mai puţin obişnuit.

Unul dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele "aspirari" in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente.

Se temeau că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o oră, căzut la pământ, incapabil să vorbească, la câteva sute de metri de locul din care dispăruse şi unde îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit. Când şi-a revenit, primele cuvinte au fost: "Am venit de Dincolo".

ASPIRAT ÎNTR-UN TUNEL TURBIONAR

Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat într-un tunel turbionar, gri, la capătul căruia se afla o lumină strălucitoare. "Clasic", s-ar putea spune. Aşa se "vede" şi din starea de comă. Însă este pentru prima dată când cineva explică această lumină strălucitoare.
"Este vorba de o radiaţie luminoasă pe care o apreciez având 300.000 de grade Kelvin". Ar fi fost suficient atât să-i tulbure pe participanţii la experiment. Însă subiectul mai avea şi alte "amintiri".

A descris peisajul de Dincolo asemănător cu cel pământean, dar în culori mult mai pure. Şi da, a văzut şi oameni, o femeie şi o fetiţă aidoma ei, de părea o clonă, un bătrân şi un alt bărbat, cu ten gri, "altfel decât noi". Straniu, în comparaţie cu aceştia, subiectului i se părea ciudata rasă umană, fără să poată preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, păreau că rătăcesc fără ţel, pierduţi în timp şi spatiu. Sau el era cel care se "rătăcise" în timpul şi spaţiul "lor".

Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fracţiune de secundă şi nu i-a venit să creadă că dispăruse aproape o oră. Mergând pe ipoteza că acei oameni poate dispăruseră cândva în "ceaţa albastră" şi nu mai găsisera calea de întoarcere, au fost chestionaţi sătenii despre dispariţii ciudate. "Sunteţi oameni serioşi sau cum?", i-a luat la rost o bătrâna. "Păi câte ciudăţenii sunt pe aici, cine să mai ştie!".

ŢARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU

Localnicii spun că "Ţara Luanei" este "Poarta lui Dumnezeu". Are legătură sau nu, un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se află al treilea pol energetic al Pământului, ca importanţă, primul fiind Vârful Omu. Legătura acestei zone cu străvechea civilizaţie sumeriană a făcut-o cercetătorul Paul Lazar Tonciulescu, în cartea sa "De la Tărtaria la Ţara Luanei". Am putea adăuga faptul că, în sumeriană, "Luana" se traduce prin "Cei pe care Anu îi păstoreşte" sau, mai prozaic, "oamenii lui Anu", Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al cărui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică.

În afara de tablitele de la Tărtaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atestă că aşezarea este cu 2.000 de ani mai veche decât oraşele sumeriene), ceramică antică descoperitp pe teritoriul ţării noastre poartă simbolul zeului Anu. Aici se cuvine să amintim că "zeii" sumerieni coborâseră pe Pâmânt cu carele zburătoare şi întocmisera înainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizaţia primordială.

Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform căreia marele potop rămas în toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut în bazinul Mării Negre, care era doar un lac cu apă dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toată această regiune, iar lacul s-a transformat în mare. Triburi ale acestei prime civilizaţii au migrat şi înainte de Diluviu, dar după cataclism au "emigrat" şi zeii, întemeind civilizaţiile de pe malurile Tigrului şi Eufratului, Indusului şi Nilului. Dar se pare că aici a fost prima "Ţară a oamenilor lui Anu".

DIN LEGENDELE PLAIULUI

Ilie Mândricel este profesor de româna în comuna Bozioru şi un pasionat culegător de legende din zonă. Domnia sa a strâns un număr impresionant de "povestiri din bătrâni", pe care se poate structura o bună parte a istoriei "Ţării Luanei", "basme" de o valoare inestimabilă, redate aşa cum i s-au povestit, respectând particularităţile de exprimare a localnicilor.

Ilie Mândricel ar vrea să publice aceste comori într-un volum intitulat "Din legendele plaiului", dar, evident, nu găseşte sponsori. Basmele strânse de Ilie Mandricel ne-au fost călăuze atât prin istoria "normală", cât şi prin "credinţele străvechi şi practicile magice, unde localnicii plonjează în mitologie", după cum se exprima profesorul.

CERCETĂTORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNŢII BUZĂULUI: CEAŢĂ ALBASTRĂ

În urma unor teste experimentale efectuate între 1978-1981, în regiunea Bozioru, a rezultat că în anumite situaţii când se întruneşte un număr nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici şi de altă natură) este posibilă dispariţia instantanee a unor persoane. În această zona au loc unele fenomene paranormale ce încă nu pot fi explicate prin legile fizicii aşa cum le cunoaştem în prezent.

Inexplicabila este şi "ceaţă albastră", stralucitoare, cu irizări ciudate, care se manifestă sub forma de cupolă, măsurată cu un dispozitiv pentru radiaţii luminoase şi având 28.000 de grade Kelvin.

Acest fenomen este însoţit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasă frecvenţă (3, 4 Hz) şi de un zgomot de fond foarte supărător pentru fiinţele vii. Omul poate avea stare de greaţă, cefalee, simte că îi vibrează toate celulele. În acele momente pot aparea halucinaţii, vizuale şi auditive.

În cazul în care subiectul uman depăşeşte o limită de siguranţă, el poate fi "aspirat" violent în interiorul acelei ceţi albastre, care ia forma unui vârtej relativ orizontal. Doi subiecţi umani voluntari, dintre care un fizician, au descris în mod similar ce li s-a întâmplat în timpul "aspiraţiei", experimentele fiind fîcute la un interval de doi ani. Apropierea de ceaţa albastră creează o stare de teamă ce se transformă treptat în spaimă incontrolabilă, când subiectul este aspirat cu violenţă într-un tunel energetic turbionar, la capătul căruia se vede o lumină albă, strălucitoare.

DILATAREA TIMPULUI

În acel tunel energetic, timpul se dilată. Omul este supus unor solicitări fizice şi psihice foarte puternice, simte că se sufocă. La "expulzarea" subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, strălucitor, este o linişte totală, omul se simte bine, are senzaţia că se află în stare de imponderabilitate.

Dincolo de starea de bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simţul orientării în teren pentru un interval de maximum două ore, vede peisajul inversat, ca în oglinda şi crede că cei din jurul sau nu sunt cum ar trebui să fie. În zona respectivă s-au făcut şi experimente de comunicaţie telepatică, efectuate pe grupe de subiecţi copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apărării Naţionale.

S-a constatat ca în timpul ceţii albastre turbionare, comunicaţiile telepatice au o acurateţe de 96-98 la sută în percepţia mesajului. Testele au fost repetate şi în prezenţa unei comisii militare.

Fenomenul ceţii albastre este însoţit şi de fenomenul descărcării temporare a pilelor electrice. Nu mai funcţiona dozimetrul pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. După disiparea ceţii albastre, aparatele şi-au reluat funcţionabilitatea.

Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat într-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. Ceaţa albastră este denumită "ceaţa electronică" sau "vârtej electronic", fiind responsabilă de devierea unui avion cu 160 de km faţă de ruta iniţială.

din cartea: De dincolo, George Arhip, Ed. Arhip Art, Sibiu, 2006 
* - material documentat