13 mar. 2012

Extazul, o cale de trezire spirituală

Ar fi trebuit ca la titlul de mai sus să existe o completare, Extazul divin. De ce? Se vor întreba unii, materialişti până în suflet, ori fanatici religios, căci înţelesul divin le scapă sau îl alocă doar unei idei bine înrădăcinată, chiar dacă e falsă.
Este destul de evident că femeile au o mai mare reticenţă decât bărbaţii în a merge dincolo de ego. Cu toate acestea însă, depăşind anumite condiţionări şi idei preconcepute, pot trece dincolo de limite. Există mai multe femei favorizate de această graţie decât bărbaţi, dacă e vorba de extazul mistic, calea care apare prin percepţia divinului în Sine… cale atât de evidentă pentru multe femei…
Sunt multe femei care, printr-o practică, ce poate fi conştientă dar mai ales inconştientă, tantrică, ce pune în joc recepţia în Sine a celuilalt – aceasta fiind o combinaţie de practici senzuale, energetice şi spirituale – şi pot atinge niveluri foarte profunde de extaz mistic, de disoluţie şi de fuziune cu Divinul, stări situate net dincolo de ego. Se poate chiar demonstra că numărul de femei care se pot conecta la divin pe calea extazului pare mult superior celui al bărbaţilor; dezvoltându-şi partea lor feminină, de primire a divinului în sine, şi bărbaţii pot să atingă niveluri înalte de conştiinţă şi să devină precum “un bambus gol pe dinăuntru”.
Expresia este preluată[1], întragă fiind: “Deveniţi precum un bambus gol pe dinlăuntru, fără nimic în interior şi atunci buzele Divinului vă vor atinge uşor, bambusul va deveni flaut, iar cântecul se va înălţa…cântecul lui Mahamudra.” Aceasta ar suna mai pe înţelesur tuturor astfel: deveniţi total receptivi, deschişi, fără ego şi fără gânduri preconcepute şi atunci veţi auzi în voi vocea Divinului. Această stare corespunde Marelui Orgasm cu Universul.
Pentru ca un bărbat să ajungă la această stare de receptivitate, trebuie să lupte cu mentalul său, cu prejudecăţile dar mai ales cu ego-ul. Pentru femeie este cu mult mai simplu. Dacă are o sexualitate bine trezită, ea ştie intuitiv să adopte atitudinea necesară deschiderii în interior pentru a-l primi pe celălalt în fiinţa ei. Este vorba despre simpla conectare la centrul său sexual şi de a merge mai în profunzimea fiinţei sale, deschizându-se într-o relaxare totală... cu alte cuvinte, dizolvându-se şi unindu-se cu celălalt. Aceasta poate să o facă în timpul unui act amoros sau în timpul actului de uniune cu Divinul (în timpul rugăciunii), actul divind fiind o componentă masculină.
O asemenea stare de extaz trăită, o femeie[2], bine cunoscută, o descrie astfel: "Ceva insinuant şi dulce... se întreba dacă acest vis straniu nu era cumva un avertisment: era destul să coboare în sine însăşi, să se adâncească în suflet şi certitudinea apărea; nu era sentimentul unei prezenţe individuale, era un fel de învăluire atât de vagă şi informă precum o apă călduţă sau o lumină cumva materializată. Mai întâi simţi ca o uşurare, o senzaţie fugară de lejeritate; apoi, deodată o stare suavă îi invadă pieptul. Era ca o inundare atât de stăruitoare încât simţea că inima era gata să se rupă... ochii nu mai priveau nicăieri... atunci bucuria o învălui, simţurile încetară... apoi totul în jurul ei dispăru... ce rămăsese era o senzaţie de veselie pe care nu o mai cunoscuse, o dilatare a dragostei.
Inefabilul o penetra până la identificare. Un sentiment de iubire o invada în valuri precum o mare care câştigă tot mai mult din ţărm, nemailăsându-i nimic din ea însăşi.. ceva în ea se dizolva delicios până la anihilarea propriei structuri; apoi simţea o protecţie mai puternică decât niciodată, fără putinţa de a i se sustrage; impulsul voinţei divine îi copleşea voinţa . Ea nu putea decât să-i ofere supunerea şi pasivitatea sa radioasă. Îi fu dat să cunoască un asemenea deliciu, iar acum teama că acest deliciu va înceta, o făcea să verse lacrimi fără să vrea. Nu mai ştia dacă suferea sau era inundată de bucurie."
Ca o notă personală trebuie să recunosc o realitate: mi-a fost dat să trăiesc, de câteva ori, un astfel de extaz, în urma căruia am trăit o stare de gratitudine faţă de Dumnezeu pentru că mi-a acordat privilegiul să cunosc ce înseamnă să exist cu adevărat; extazul meu a mers până în punctul de a fuziona cu Divinul, am trăit acea dilatare a iubirii profunde, ca pe un flux delicios care îmi umplea şi îmi dilata pieptul revărsându-se în valuri de dragoste... Am trăit acea stare timp de câteva ore şi, din timp în timp, această stare se reproducea. În aceste momente, ego-ul dispăruse ca şi când nu ar mai fi fost necesar, dragostea luându-i locul... în această dragoste nu existau temeri, nici dorinţe, altele decât uniunea cu Divinul. Această experienţă înaltă mi-a arătat drumul înţelepciunii şi compasiunii, chiar dacă eu nu sunt mereu înţelept şi nu trăiesc această iubire necondiţionată şi fără obiect, zi de zi, în viaţa de toate zilele.
De fapt, dacă femeile nu s-ar deda la activităţile banale şi inutile de cele mai multe ori, ar putea atinge rapid şi mai uşor decât bărbaţii stări importante de elevare spirituală, dar au nevoie de o condiţie: aceea de a-şi respecta polaritatea lor feminină şi fără să aplice tehnici de comando împotriva egoului, care atunci reacţionează în mod natural întărindu-se, sau, ca în multe situaţii atunci când e vorba de femei, transformându-se în depresie.
Din păcate există mult mai mulţi maeştri spirituali din rândul bărbaţilor decât din rândul femeilor. Experienţa Divinului trăită de femei e mai puţin transmisă. Dar lumea evoluează şi, cum din ce în ce mai multe femei constată elevarea conştiinţei lor, ele fac tot mai mult cunoscute descoperirile lor spirituale.


[1] Tilopa
[2] Therese d’Avila

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...