29 feb. 2012

Programarea parentala - negarea sufletului [1] *

Unii o numesc educatie, cei 7 ani de acasa. In psihologie se numeste programare parentala. Nu consta numai in ce spune parintele copilului ci mai ales in ceea ce traieste copilul în familie alaturi de parintii sai dar si în mesajele reale transmise de parinte copilului (mesaj care se ascunde in spatele mesajului verbal).
Exemple de parinte grijuliu negativ:
1. Îi da o sarcina de indeplinit copilului si inainte de a o termina vine si-i ia lucrul din mana: “lasa ca esti mic si slab, termin eu” – copilul intelege ca nu e capabil sa duca la bun sfarsit o sarcina
2. Parintele cumpara jucaria care nu a avut-o el cand era mic, nu jucaria dorita de copil, si-i spune: “sa nu o strici ca si pe cea de data trecuta!” – copilul crede ca dorintele si alegerile sale nu sunt corecte, demne de luat in seama, doar ceea ce alege parintele sau altcineva e corect, rezulta un adult care va lasa ca sentimentele si dorintele sale sa fie calcate in picioare.
3. Îl trimite la joaca cu 3 jersee pe el desi afara sunt 20 de grade iar ceilalti copii au un singur jerseu. Copilul intelege ca e mai vulnerabil decat ceilalti, care sunt mai puternici decat el.
4. Orice intitiativa ia copilul, parintele o deturneaza in directia dorita de el, sau daca nu o deturneaza o paraziteaza (se arata mai interesat decat copilul in alegerea lui, savureaza ostentativ succesul adolescentului ca sa-i arate ca el are intaietate sa se bucure).
5. Nu îl lasa sa se scalde la rau ca se poate ineca desi adolescentul stie bine sa inoate la cei 13-14 ani care-i are.
6. Tatal interzice fetei de 15-16 ani sa mearga la discoteca: “esti inca mica!” Fata pricepe asta ca o porunca “nu trai viata, nu te bucura”.
Parinte normator negativ:
Tatal vine langa masa de lucru a copilului observa cum isi face temele si spune:
- Iar ai gresit tema! si pleaca
Tatal face un repros care se adreseaza persoanei nu actiunii.
corect era sa fi spus:
- Ai gresit tema. Vrei sa te ajut sa o faci bine? O critica adresata actiunii nu persoanei plus un ajutor oferit neconditionat.

Nu am intalnit persoane anxioase care sa se fi nascut din dragoste intre soti, ci numai din placere (sex).
Asta nu inseamna ca unii nascuti din sex care au mostenit genetic o structura puternica nu pot fi extroverti dar au sigur probleme psihologice (au setul de valori bazat pe satisfacerea trebuintelor primare – material, sex, procreere, pe beneficiul material imediat). Din randul lor se reccruteaza parintii materialisti care vor procrea copii din sex pe care-i vor indrepta spre scolile de medicina, drept, politica. Nu toti copiii acestor falsi parinti decompenseaza in anxietate, depresie etc. Doar cei mai sensibili (cu structura mai slaba).
Mai tarziu si acesti parinti dezvolta tulburari psihice, manii, depresii, insomnii, dar ceea ce-i caracterizeaza e respingerea cu vehementa a faptului ca au intemeiat o relatie din interes, ca au procreat copii din instinct pe care in loc sa-i iubeasca si sa-i lase liberi i-au posedat (le-au parazitat existenta).
Vine o mamica posesiva in varsta de 50 de ani sa afle in terapie ca ea in loc sa isi iubeasca copilul neconditionat si sa-i lase libertate de alegere l-a posedat in toate dimensiunile fiintei umane? Nu vine. Vine la terapie copilul care sufera, pe banii mamei posesive.
Vine sotul impostor sentimental in relatie sa se terapieze? Nu vine. Vine sotia satula de abuzuri dar inconstienta ca a luat teapa în relatie.
Toti acesti inconstienti sufera, au anxietati, insomii, cosmaruri pentru ca au incheiat relatii printr-un contract mincinos. La 50-60 de ani inconjurati de o familie din persoane ireale ce le mai ramane de facut decat sa nu recunoasca adevarul, sa recurga la tot felul de terapii alternative care sa-i ajute sa nu-si piarda mintile in viata lor lipsita de sentimente autentice.
In relatiile formate de anxiosi exista un lant al posesiei.
Posesorul (posesivul) il poseda pe Dependent afectiv si material.
La randul sau Posesorul e posedat de nevoi primare, materiale, pe scurt de valorile lumii materiale pe care le aduna cu ajutorul sclavului de langa el, Dependentul, pe care il pune la munca (chipurile pentru familia mascarada compusa din posesiv si dependent).
Posesorul (pe care il mai numesc sot agresor sau impostor in relatie) e totdeauna grijuliu cu trupul sau si al celui pe care-l poseda (sotia, copiii sai) dar nu se gandeste niciodata la sufletul sau ori ale celor pe care-i vrea dependenti de el.
Spiritualitatea nu exista pentru acesti oameni fara Dumnezeu.
Simptomele ca anxietatea, depresia, insomnia sunt niste semnale de alarma pentru om ca sa se intoarca de pe calea minciunii de sine catre …Adevar. Spune Adevarul si vei fi un om liber.
Adevarul e sentimentul din om. Nu-l ascunde ca sa-l inseli pe cel de langa tine. Lucrurile esentiale in care omul trebuie sa actioneze din sentiment sunt relatia, munca, hobby-urile, prieteniile. Sentimentul inseamna intelegere si acceptare, fara conditionari, fara santaje pozitive / negative.
Cei care au sentimente OK, vor avea relatii OK.
Cei care vor avea sentimente non-OK vor avea relatii cu persoane non-OK.
Ce inseamna persoane cu sentimente non-OK?
Persoane care nu se iubesc pe sine, nu au sentimentul valorii de sine, nu stiu / nu pot iubi neconditionat.
Cum recunoastem persoanele non-OK cu ele insele si cu ceilalti? Dupa modul in care relationaeza si anume:
- lamentari (fac mereu pe victima, imprimand in copii tendinta de a se autocompatimi)
- lauda de sine
- conditionari
- santaj emotional / moral pozitiv sau negativ
- agresare directa: injuraturi, violenta fizica
- impunerea propriilor gusturi si pareri. Un nevrotic are pareri eronate despre sine si mediul social (pe care i le-au bagat in cap parintii sai, si ei persoane non-OK), altfel nu ar dezvolta anxietati si depresii.
Santajul pozitiv / negativ e trasatura cea mai enervanta a Posesorilor (posesivilor):
Santaj pozitiv: “daca faci asta pentru mine, te voi iubi toata viata”
Santaj negativ: “Pai, daca asa vorbesti cu mine, aci te las sa te descurci singur” (tradus: daca vrei sa te ajut, trebuie sa inghiti tot ce spun eu fara sa ma contrazici)
Conditionare subversiva:
- “ce ai cumparat tu de 8 martie pentru mama sa-i arati cat de mult o iubesti?” (tradus: eu te iubesc si te accept pe tine copilul meu daca si tu imi dovedesti ca ma iubesti din cand in cand, mai ales de 8 martie”
- “fa asta pentru mamica sa-i arati cat de mult o iubesti” (tradus: “esti posesia mea si vreau sa vada publicul cat de supus imi esti”) – baietelul invata sa fie supus ca un sclav fata de viitoarea sa sotie motiv pentru care foarte probabil ca va deveni anxios.
Nu exista ca cei anxiosi sau depresivi sa nu fi avut parinti cu mari probleme. Acesti parinti chiar daca nu au decompensat psihic (pt ca din noroc s-au nascut cu o structura puternica) si au apucat sa procreeze din placere evident, au transmis progeniturilor programul “cum sa traiesti nefericit indiferent cat ai avea sau cat ai obtine”. Iar programul asta pe scurt se numeste LIPSA IUBIRII adica OM FARA DUMNZEU.
Intelegeti de ce anxiosii se duc des la biserica pentru alinarea minciunii de sine? Sau altii in fel de fel de secte obscure? Il cauta pe Dumnezeu, adica pe sentimentul lipsa din ei, care trebuia sa-l fi primit de la parinti. Dar cum din sex nu izvoraste iubire, iata cum cei nascuti din sex nu au sentiment pentru sine.
Acum ar trebui sa ne intrebam cum face un parinte sa se simta copilul sau valoros? Cum il facem pe copil sa se iubeasca pe sine si sa nu devine un zomby anxios?
Ei bine, asta stiu parintii care s-au casatorit din dragoste, care provin din familii formate tot din dragoste si care mai ales au simtit iubirea (intelegerea si aceptarea) pe propria piele si pot sa o ofere copilului lor. Iubirea se transmite din neam in neam. Copiii nascuti din sex, vor face sex. Iar copiii nascuti din dragoste vor face dragoste si copii iubiti si acceptati cu adevarat. Exceptiile exista, dar nu cred ca ele se afla pe forumul de psihologie.
Cei nascuti din sex, vor trebui sa invete singuri cum sa se valorizeze si sa se iubeasca pe sine si pe ceilalalti. Acest lucru se poate face cu ajutorul unui terapeut puternic care reprogrameaza pe cel ce se simte un nimeni. Acest terapeut castiga din partea clientului sau legitimitatea de rol de parinte (parinte pe care clientul nu l-a avut, desi pana sa vina in terapie credea ca l-a avut).
Dupa ce terapeutul obtine legitimiteatea de rol, da clientului-copil-adult neintegrat permisiunile pe care nu le-a primit in copilarie si anume “esti capabil sa gandesti singur pentru tine” “ai voie sa trai” “nu ai de ce sa inebunesti” “nu e nevoie sa mori ca sa fi liber” etc.
Copiii nascuti din sex traiesc in familia lor enorm de multe conditionari, interdictii si foarte putine permisiuni. Asa ca pleaca din familie ca adulti cu urmatoarele “porunci parentale”: „nu creste” “nu trai” “nu gandi”, “nu ai voie sa te bucuri” “inebuneste” “sinucide-te” „nu exista”. Fiecare porunca poate fi detaliata si are un comportament asociat.
1. „Nu creste”
„Copile, fato, asculta-ma, ca nu e nimeni pe lumea asta sa te iubeasca mai mult ca mine! (tradus: tanarul, tanara intelege “daca vrei sa fi iubit, iubita cand esti parasit, parasita, ramâi copil, fata’ si eu te voi iubi [posesiv] ca si pana cum, [adica iti voi controla viata cum vreau eu]” sau parintele “ramai copil ca sa te pot poseda ca si pana cum”). Pe de o parte parintele devalorizeaza adultul de 30 de ani facandu-l copil, mentinându-si autoritate in mod nedemn asupra lui iar pe de alta parte isi mentine statutul de parinte “valoros” si “indispensabil”, se valorizeaza pe sine prin devalorizarea tanarului/tinerei. Consecinta? Copilul ajunge un adult papa-lapte, ramane copil dependent de sfaturile parintilor sau a unui substitut de parinte in persoana partenerului.
“Te rog sa nu umbli prin fata mea vopsita ca o tarfa” – spune tatal fiicei sale de 16 ani. Fiica in telege ca e acceptata de tata doar daca ramane fetita. De fapt tatal e invidios pe sexualitatea fiicei sale, e stanjenit de aspectul ei si se razbuna pe ea nelasand-o sa-si traiasca adolescenta.
2. “Nu trai”
Nu te duce la discoteca, nu te duce la chefuri, nu-ti fa prieteni, nu-ti fa concediile, munceste pe branci, cariera e totul, copiii sunt o cruce de dus.
3. “Nu gandi”
Crede ca exista Mos Craciun, crede ca te-a adus barza, nu fa corelatii intre membrii familiei tale, nu judeca sentimetele parintilor tai fata de tine, nu fa corelatii intre membrii altor familii, nu observa nimic ce are legatura cu sentimentele. Nu analiza sentimentele nimanui fata de tine (ca san u vezi ca esti folosit sau nu). Porunca se da cu propozitii imperative de genu: “Taci!” “Taci ca te plesnesc, te fac praf, te calc in picioare, te iau si dau cu tine de nu e vezi”. Aceasta porunca “nu gandi” este data de parintii care nu se iubesc intre ei si evident nu isi iubesc copilul. Parintele blocheaza brutal dialogul copilului in momentul cand acesta-i cere socoteala, incepe sa gandeasca.
4. “Nu ai voie sa te bucuri”
Cum da parintele porcunca “nu ai voie sa te bucuri?” Copilul are voie sa isi cumpere numai ce poate fi folosit ca hrana, imbracaminte sau accesorii scolare. I se reproseaza totdeauna ca strica banii daca isi cumpara un mp3-player, o carte beletristica, sau orice altceva care se adreseaza sufletului. Copilul este criticat pentru hobby-urile care le-a ales, totdeauna hobby-urile alese de copil nu sunt pe placul parintelui.
Toate femeile frigide care oricat s-ar forta nu reusesc sa ajunga la orgasm au primit porunca asta. Exemplul extrem prin care un tata “proxenet” isi educa fiica e fraza “ai grija ca mana care-ti intra sub fusta sa fie plina de aur”. Evident fraza poate avea si alte formulari mai moderne, de secol 21. Fiica are voie sa se bucure de sex daca se vinde bine iar o parte din profit i-l ofera tatalui. Ca sa justifice asta, tatal controleaza viata intima a fiicei.
5. “Inebuneste” – porunca vine preponderent prin reprosuri care ating valoarea morala a copilului. Parintele spune ca tot ce face (conditionari, deturnarea vietii profesionale a adolescentului, falsificarea vietii adolescentului), face din dragoste pentru copil iar el, copilul nu e demn de parinte. Prin urmare copilul se simte inadecvat fata de el si mediul familial, social, iar alternativa de a evada e fie calugaria fie azilul de nebuni.
6.”Sinucide-te” – este data copilului indirect prin afirmatii similare cu executia:
- eu te-am facut eu te omor (nu ai dreptul sa traiesti)
- sa inveti ca de nu dracu te ia (sa inveti ce vreau eu nu ce vrei tu)
- ori inveti ori mori (ori faci cum spun eu, ori esti liber sa te sinucizi)
Cei care fumeaza foarte mult, beau foarte mult, se drogheaza pun in aplicare porunca “sinucide-te”.
7. “Nu exista”
Se transmite cand parintele spune copilului: “Dispari!” “Fugi ma de aici, nu vezi ca discut cu maic-ata?”
“Cat am vrut sa ajungi om mare” (parintele accepta copilul doar in conditiile in care copilul ar deveni ce si-ar dori parintele, copilul are dreptul sa existe daca devine ce-si doreste parintele). Copiii cu aceasta porunca invata in terapie sa-si acorde dreptul la existenta. Conditionarea existentei copilului de dorinta capitala a parintelui nu-i aduce copilului mult ravnita iubire din partea parintelui. Parintele ramane mereu nemultumit de copil dar multumit de sine. Prin urmare copilul chiar daca devine adult integrat cu mari eforturi, se va simti inadecvat in familia sa si in general pentru viata pentru ca el a fost ocupat sa-si multumeasca parintii, nu sa traiasca viata sa in felul sau.
Mecanismul programarii parentale
Copilul percepe totdeauna inconstient mesajul ascuns (si pe moment si resimte o stare de rau) din ceea ce-i spune parintele nu ceea ce vrea sa spuna parintele sau ce a crezut parintele ca i-a spus copilului.
Astfel copilul percepe mesajul real, se incarca in subconstient cu el si il va executa: se va retrage social, nu-si va mai permite bucurii, va munci ca un rob, va spera la o eliberare prin infarct pe care si-l programeaza la varsta de 50 de ani, pana atunci poate va bea de va stinge sau va evita toate acestea luand decizia inconstienta de a inebuni la varsta de 18 ani.
Limbajul viselor sau limbajul martian (Eric Berne) spune adevarul despre programarea parentala din copilaria mica. Visele vin din subconstient acolo unde s-a depozitat intelesul real al spuselor parintilor “monstri” .
Cand creierul nu mai rezista apar halucinatiile auditive (datorita unei vulnerabilitati genetice). Aceste voci pe care le aud bolnavii schizofreni sunt vocile parentale ale parintilor “monstri”. Desigur ele au un mesaj distorsionat, exagerat si uneori tintit. “Ucide pe cutare” aude bolnavul in mintea sa. Bolnavul îl ucide dar el de fapt ar vrea sa ucida pe mama sa sau pe tatal sau asa cum mic fiind se razbuna pe jucariile cumparate de parinti distrugandu-le. E o foarte mare diferenta intre modul in care un parinte nevrotic, posesiv, impostor afectiv cumpara o jucarie copilului sau si cel in care o face un parinte care-l iubeste autentic pe copilul sau.
Mai tarziu, parintele fals, nevrotic, va avea in copil propria sa imagine. Parintele se va lupta cu raul din el pe care l-a semanat fara sa vrea in copilul sau. Cand vedem la stiri parinti batuti de copiii lor, putem fi siguri ca avem de a face cu parinti normatori-grijulii negativ, care l-au posedat la maxim pe copil.
Continuare în Programarea parentala - negarea sufletului  [2]
* - material documentat 

26 feb. 2012

Omul actual: fuga după bani, sexualitate

Domeniul financiar este, se pare, azi, principalul mobil al activităţii umane. Banul este catalizator al societăţii, astfel încât, pentru obţinerea lui, cel mai adesea sunt încălcate Legile Universale, iar prima dintre acestea se referă la realitatea mentală a Universului, înţelegerea care trebuie atinsă în raport cu aceasta vizează tocmai ideea de a folosi şi pentru condiţii forţa mentală, deci nu corpul fizic, pe post de instrument. În situaţia actuală, banul este privit printr-o reacţiune vis-á-vis de necesitatea sa, şi nu ca o confirmare a legii necesităţii.
Pentru a se trece la o nouă civilizaţie, trebuie percepută această realitate, şi anume că banii sunt o măsură a dinamicii mentale, o măsură a inteligenţei, imaginaţiei, creativităţii şi iniţiativei de care omul dă dovadă. Astfel, se va găsi accesul la această dinamică pe măsura creaţiilor proprii. Atunci când nu se întâmplă aşa, are loc folosirea distructivă şi stocarea valorilor existente, fiind inerent un blocaj financiar ca o consecinţă a blocajului mental. Sistemul financiar fiind o reflectare a lumii interioare, el depinde numai de om. Cu cât mai puţini oameni se vor teme de sărăcie, dând voie valorilor să circule, cu atât mai puţini oameni vor fi săraci, ceea ce înseamnă că există acces la toată bogăţia, dar în funcţie de necesităţile pe care omul şi le crează. Astfel, cu siguranţă, cei care au bani mai mulţi decât le trebuie au constatat că nu se pot bucura de ei, ci din contra, sunt stresaţi de acest lucru, fapt normal atâta vreme cât ei înmagazinează valori care nu le aparţin. Neînţelegerea valorii banilor generează ulterior conflicte armate, dezechilibre economice, iar lipsa unei informaţii care să vă îndrepte spre lumea interioară determină un nonsens al existenţei, care face ca sistemele falimentare să fie menţinute tocmai pentru ca omul să nu se poată desprinde de pilotul automat al unor tradiţii sociale, preferând sărăcia şi lucrurile inutile în locul originalităţii şi al dinamicii, atât de necesare în epoca actuală. Tehnologii care deja există nu pot fi folosite pentru că milioane de oameni rămân fără loc de muncă, fără a şti ce altceva să facă cu viaţa lor. Resurse există, şi chiar mai multe decât este nevoie, şi cu toate acestea, se suferă pentru că cei aflaţi în posturile de decizie evită elaborarea unui nou sistem de organizare, în care toate aceste resurse existente să poată fi folosite spre binele tuturor oamenilor. Omul nu trebuie să muncească fizic, ci mental, şi numai să manifeste fizic rezultatele acestei munci de creaţie. Astfel, prin tehnologia şi resursele deja existente se poate asigura baza materială pentru toată planeta, pentru ca Omul să-şi poată continua drumul, să poată merge înainte. Resursele care ar putea fi folosite la nivel uman sunt folosite încă tot pentru menţinerea omului în lanţurile materiei, cauza fiind lipsa unei credinţe bazate pe o informaţie reală, responsabilă, universală.
Acum s-a ajuns deja la paradoxul că intenţionat sunt create blocaje materiale, de către entităţi care caută, la rândul lor, să profite şi să se folosească de anumite privilegii. Dacă neştiinţa mai poate fi o justificare la starea de victime cu care unii s-au confundat, nu este însă o scuză şi pentru cei care profită de această situaţie în locul elucidării ei, în locul recunoaşterii, al sincerităţii, al bunului simţ, şi acestea sunt în primul rând entităţile aflate în posturile de decizie. Cu cât omul se va apropia mai mult de el însuşi, şi va realiza posibilitatea materializării, atunci întregul ansamblu de manifestări financiare nu-şi va mai avea rostul, putând obţine din substanţa universală, etherul, tot ce omula are nevoie, folosind forţa mentală. Graba şi agitaţia cu care sunt tratate astăzi resursele financiare este dată de o neîncredere nejustificată în ideea că tot ce este al Tatălui este şi al omului, deci implicit orice entitate de pe Pământ poate avea acces la toţi banii de pe planetă, numai să aibă suficientă imaginaţie ca să-i poată folosi. Astăzi, imaginaţia este înlocuită cu efortul fizic, ajungându-se la acea mişcare haotică în care omul munceşte pentru a mânca şi mănâncă pentru a munci, având drept rezultat: zero. La fel cum efortul fizic intermediază astăzi materializarea scenariilor create mental, banul apare tot ca intermediar între legea necesităţii şi planul de manifestare.
Legea necesităţii nu acţionează, însă, decât simultan cu celelalte legi, de aici rezultând o anumită situaţie financiară. De altfel, această stare de pauperitate este de preferat până ce omul se va trezi, altfel riscând să folosească banii împotriva sa, alimentându-se cu produse denaturate, folosind medicamente, practicând abuzuri sexuale şi aşa mai departe, care nu duc decât la autodistrugere. Banul nu este decât un catalizator în mişcarea resurselor materiale, el dinamizând vibraţia pe care omul o manifestă şi care depinde de nivelul de cunoaştere, deci de credinţă. Astfel, o tradiţie depăşită va fi catalizată într-un sens distructiv, iar o informaţia reală va fi aplicată într-un sens constructiv. Cei care au bani e bine să fie mai atenţi la responsabilitatea pe care o au faţă de cei care sunt mai strâmtoraţi, dar şi faţă de ei înşişi, rezultând că banii au într-adevăr valoare numai dacă acei care îi folosesc au valoare, lucru care se traduce prin vibraţii înalte. Asigurarea unor comodităţi, atunci când spiritul este leneş, nu face decât să conserve o stare de instinctualitate, de repetare la infinit a unor gesturi, aspect care nu duce nicăieri şi nu continuă nimic.
Banii trebuie să aducă bani, deoarece dinamica trebuie să aducă dinamică, aceasta este realitatea sistemelor deschise, orice om ştiind că poate obţine mai mult folosind ceea ce are şi nu stocând. S-a ajuns la stocarea unor valori, din teamă faţă de viaţă, faţă de realitatea ei minunată, dinamică, creându-se ideea greutăţilor şi a haosului, şi atunci normal că el se manifestă, căci ceea ce omul cere, aceea îşi şi dă. Să nu se uite că dinamica există, la fel şi banii, ca manifestare a sa, mai rămâne ca omul să existe şi el pentru a înţelege că deja are ceea ce are nevoie. Prin folosirea tehnologiei deja descoperite de ştiinţa existentă pe Pământ, mari instituţii vor fi desfiinţate, baza materială urmând să fie asigurată de la sine pentru ca omul să poată folosi manifestarea continuând creaţia, evoluţia şi recunoaşterea, în credinţă. Nu e bine să se bucure dacă are bani, ci dacă are idei, dacă ceea ce are se poate folosi în sensul unor consecinţe pozitive, atât asupra lui cât şi a celor din jurul său.
Sistemele de învăţământ oferă o informaţie care este, practic, inutilă în ceea ce priveşte viaţa şi posibilităţile materiale. Sistemul actual a determinat un comportament financiar la nivel de adaptare, de acceptare, de profituri şi beneficii în detrimentul altor entităţi. Oamenii nu trebuie să mai uite de ei, căci de la Tatăl vin toţi şi cu El una sunt, iar aparenţa de a se păcăli între ei păcăleşte, căci pentru un moment de succes se abandonează bogăţia şi bucuria eternităţii. Astfel, cei care au bani, fiind în afara realităţii, sunt un fel de seifuri ambulante, dar atât de departe de tot, chiar dacă sunt una cu acesta. Statica nu poate există dar mişcarea trebuie să vină din lumea interioară şi nu din stimuli exteriori. Un serviciu poate fi repetat la infinit, nu însă şi viaţa. Dacă omul se repetă, nu înseamnă că şi lucrurile se repetă, căci ceea ce se repetă, în realitate îl neagă. Acel dicton, "Repetiţia e mama învăţăturii", este egal cu blocarea posibilităţilor de a cunoaşte, căci folosirea resurselor necesită responsabilitatea care se poate realiza numai prin înţelegerea realităţii. Nu trebuie să se alerge după bani ca şi cum omul nu i-ar avea, ci să se facă descoperiri în originalitatea folosirii lor. Se va tot alerga până ce se va înţelege că omul există, că are, că se poate merge mai departe, că trebuie să folosească.
***
Mai ales în Zona Românească, dar şi în orice altă zonă, redresarea materială va fi posibilă numai prin cea umană. Astfel, cei care vor redescoperi simplitatea Legilor Universale vor vedea că au să şi dea din ceea ce au nevoie, căci este ceva deja realizat, iar celor care au ceea ce nu le este necesar, niciodată nu le va ajunge. Într-adevăr, e vorba de răbdare şi nu de muncă, de credinţă şi nu de efort, căci totul de om depinde. Orice casă care se respectă astăzi este şi depozit, şi muzeu, şi seif, căci omul s-a înconjurat de lucruri care stau doar pentru ca el să poată sta printre ele. Dar statica nu există, ci numai lenea şi, eventual, involuţia. Trebuie ca oamenii să scape de hipnoza ce îl împiedică să vadă nevoile fraţilor lui, cum sunt cei care cer considerându-se săraci, căci e suficient să se privească în jur pentru a vedea că bogăţia există. Nu resursele lipsesc, ci organizarea lor, folosirea lor, căci Totul este al fiecăruia şi în acelaşi timp al tuturor. În realitate una suntem, şi atunci când se va înţelege aceasta, relaţiile vor deveni civilizate şi lucrurile vor putea să lucreze sub tutela creativităţii şi imaginaţiei omului. 
*** *** *** *** *** *** ***
Spiritualizarea Corpului Fizic spre a deveni Templu poate fi considerată, în prima fază, un continuu gest de conştientizare, de responsabilitate, de bun simţ, căci corpul fizic aflându-se în procesele de relaţie dintre om şi întregul Univers, este necesar să se ştie cum să aibă grijă de el, deci implicit să conştientizeze aceste relaţii pe care le are, prin acesta, cu mediul. 
Astăzi, sexul, la fel ca şi alimentaţia, are la bază senzaţia, deci un aspect care dă informaţii mai mult despre ceea ce s-a întâmplat decât despre ceea ce este de fapt. La nivel alimentar, dominanta este cea a gustului, iar în faţa acestei senzaţii oricâtă fizică sau chimie ar fi cunoscută prin intermediul ştiinţei materialiste, ea este lipsită de orice valoare, la fel cum şi bogăţia experimentală este blocată la acest nivel de plăcere şi, automat, de tendinţa de a repeta la infinit ceea ce încă se simte ca plăcut, ca un cât de cât bine. Deci este un proces în care senzaţia este mai puternică decât raţiunea, în care nici cunoaşterea faptului că un aliment trecut peste 37o îşi pierde calităţile vitale, nu are nici o importanţă în faţa plăcerii pe care o provoacă prin gustul său, de aici rezultând formarea unei mentalităţi superficiale, de a considera că tot ce pare bun la prima vedere sau este mai întâi simţit, ar da o notă de valabilitate la nivel de ansamblu.
La nivel de sex, ceea ce dictează este plăcerea orgasmului sau a ejaculării, dorinţa ca actul erotic să fie cât mai excitant, cât mai plăcut, confundându-se plăcerea cu realitatea sexului, de aici rezultând o lipsă totală de control a energiei vitale, fapt care duce la devitalizare, îmbătrânire şi, în final, la părăsirea Planului Fizic, cu statutul de repetenţie la lecţia vieţii, a trăirii în acest plan. Adevărul este accesibil tuturor, dar mai rămâne să fie asumată responsabilitatea aplicării sale şi bunul simţ de a şti a avea grijă de propriile corpuri. Este, de altfel, singura formă normală de egoism, şi anume cea care vizează perfecţiunea continuă la acest nivel, căci corpul uman este zestrea omului pentru acest plan. În rest, toate celelalte facilităţi, obiecte care se constituie în baza materială sunt numai accesorii, numai cârje, proteze prin care se înlocuieşte forţa mentală şi cu care, oricâte s-ar folosi, nu se poate egala, ci numai ca omul să se descalifice în această întrecere permanentă cu firescul existenţei, în încercarea de a face exact pe dos decât cum sunt făcute lucrurile. 
Omul, o fiinţă divină, poate totul tocmai pentru că este totul, dar în acelaşi timp, câtă vreme nu este trezită, ea se autocorectează inconştient prin Legile Universale, astfel încât chiar dacă face lucruri anormale într-o stare de inconştienţă, tot ea îşi rezervă, pentru fiecare din aceste gafe, o serie de consecinţe menite să pună în evidenţă o greşeală, conştientizarea ei oferindu-i posibilitatea de evoluţie, deci de mai bine. Una din consecinţele ignoranţei este suferinţa, rolul acesteia nefiind acela de a fi acceptată, ci tocmai de a fi înţeleasă ca fiind manifestarea prostiei şi, implicit, de aici să se poată învăţa ceva. Faptul că acest proces lipseşte în lumile subtile face ca în acestea evoluţia să fie imposibilă, în lipsa unor consecinţe care să permită o corecţie prin înţelegere, prin conştientizarea unei greşeli. Starea de bine continuu care caracterizează aceste lumi, şi mai ales pe cele cu vibraţii înalte, nu poate constitui un argument al evoluţiei, majoritatea entităţilor neavând motivaţia ei sau un punct de reper în acest sens, fapt care  a condus la crearea Planului Fizic unde, prin răbdare, procesele subtile să poată fi surprinse şi folosite în practică şi, implicit, prin înţelegerea lor, prin regăsirea în unitatea universală, în Tatăl, să poată constitui premisele unei noi creaţii prin autocorecţie, prin bun simţ.
Omul nu trebuie să fie dezamăgit dacă în Planul Fizic evoluţia necesită foarte multă răbdare şi are riscul retrogradării la nivel de vibraţie, căci în planurile subtile ea nu are practic cum să existe, deci pasul înainte pe care-l fac tereştrii este un pas înainte şi pentru cei din planurile subtile care urmează să se încarneze. Aşa poate fi percepută această realitate, căci un pas înainte, oriunde ar fi el făcut şi de oricine, este un pas înainte al întregului Univers, manifestat sau nemanifestat. Confuzia unei stări de efect cu o realitate absolută continuă să blocheze orice proces evolutiv, la nivelul ansamblului social generând instituţii a căror menire este să răspândească şi să conserve aceste falsuri. Astfel, simpla percepţie a gustului a dus la formarea unei întregi industrii alimentare, a unei activităţi în care sunt prinse zeci, sute de milioane de entităţi pe întreaga planetă, convinse că fac ceva bun prin această monstruozitate dată de imposibilitatea de a depăşi o senzaţie.
 În domeniul sexului au apărut fabrici de medicamente, de prezervative şi de anticoncepţionale, cabinete contraceptive menite să conserve plăcerea efemeră a orgasmului sau a ejaculării. Fonduri imense sunt alocate prostituţiei, care este legată într-un mod indirect de mentalitatea şi comportamentul erotic al fiecăruia. Consecinţa este o stare de impotenţă care se instaurează, de la 40 de ani, la foarte mulţi oameni, ca şi procesul îmbătrânirii care este o consecinţă a devitalizării prin sex, varianta sa modernă fiind SIDA, care este acelaşi proces al îmbătrânirii, însă accelerat de 10 ori, consecinţa fiind pierderea imunităţii celulare şi... încă o încarnare pierdută.
Cunoaşterea materialistă a început cu negarea totului, deci de la premiza că omul nu ar cunoaşte nimic, iar singura sa posibilitate de cunoaştere ar fi actul sau gestul gândirii, care nici nu exista înainte de începerea acestei false premize. Pornind de la o axiomă falsă, ulterior s-a trecut la practicarea ei, rezultatul fiind cunoaşterea materialistă de astăzi, utilă pentru tehnologie, dar total inutilă pentru viaţa omului. Gândirea, ca proces mental, are la bază această axiomă falsă de a considera că omul nu ştie nimic şi ar trebui să înveţe totul, paradoxul fiind că în realitate nu există aşa ceva. Omul ştie totul dintr-o perioadă de câteva mii de ani în care şi-a format corpul fizic, când a fost necesară o etapă de anestezie care a dus şi la o aparentă blocare a posibilităţilor sale divine, dar care nu au fost cu nimic alterate şi care astăzi, când procesul de finalizare a corpului fizic s-a finalizat, pot fi din nou folosite, dar de data aceasta şi la nivel fizic, primul pas fiind acela al spiritualizării acestui corp.
Spiritualizarea corpului fizic trebuie să ducă la posibilitatea sa de a trăi în orice condiţii fizice, deci la o autonomie faţă de variaţiile de temperatură, radiaţii, umiditate, compoziţie chimică a mediului şi aşa mai departe. Trebuie să se realizeze că majoritatea planetelor sunt locuite, dar de entităţi care îşi pot coordona corpul biologic prin faptul că l-au spiritualizat. Dacă în sistemul Phydelia există planete la suprafaţa cărora temperaturile depăşesc câteva sute de grade plus sau minus, acesta nu este un inconvenient pentru ca trăirea omului să fie imposibilă pe ele, şi nici compoziţiile diferite ale atmosferei nu reprezintă o barieră. Faptul că marii savanţi ai acestei planete au negat şi continuă să nege prezenţa altora, cel puţin în informaţia mass-media şi în cea care este vehiculată în sistemul informaţional, este un act care nu în toate cazurile este lipsit de premeditare. Lipsa asumării unei responsabilităţi, mai ales când cunoşti adevărul şi când împărtăşirea sa reprezintă viaţa pentru miliarde de fraţi la fel ca tine, este o karmă pe care nimeni nu mai are cum să o justifice. Chiar dacă manifestarea poate păcăli manifestarea, eternitatea nu iartă, nu are cum.
Trebuie acum pus accentul pe spiritualizarea corpului fizic, fără de care elementele unei cunoaşteri subtile nu pot fi privite decât ca simple teorii, mai mult sau mai puţin frumoase, dar niciodată trăite. Toate aceste manifestări care produc suferinţa, în realitate, nu există  sunt numai consecinţe ale prostiei, ale ignoranţei, cât şi ale unei iresponsabilităţi privind corpul fizic. Este oare aşa de greu ca omul să fie atent la ceea ce bagă în gură, când acest lucru îl face zilnic? Sau să fie atent în timpul actului erotic pentru a evita o devitalizare gratuită? Sunt lucruri simple, banale chiar, însă lipsa unei experienţe în acest sens, ca şi faptul că nu se spune despre ele pe canalele oficiale, ci mai mult pe căi exotice, spectaculoase, în metode limitate cum ar fi cele yoghine şi aşa mai departe, duce la un alt paradox, ierarhizarea societăţii umane între cei care au bun simţ sau măcar ar vrea să-l aibă (dar de obicei iese cu totul altceva) şi cei care s-au resemnat.
Sexul poate fi abordat într-un mod corect numai de către cei individualizaţi, de către cei născuţi a doua oară şi care pot realiza, în cadrul acestui act, acea minimă responsabilitate, autorespectul şi colaborarea pentru a putea coordona un proces în plină evoluţie prin sinceritate şi răbdare. Când în sex intervine orgoliul, instinctualitatea, dorinţa de plăcere de dragul plăcerii, atunci se destramă orice posibilitate de transcendenţă, de percepere a energiilor subtile care se vehiculează în acest proces şi care, pe cât de repede apar, pe atât de repede se consumă în orgasm sau ejaculare, fără a avea timp să fie conştientizate, şi cu atât mai puţin să fie folosite.
Societatea actuală, din punct de vedere spiritual este una nenăscută sau aflată cu câteva clipe înaintea naşterii sale, dar dacă aceasta va însemna distrugerea sau viaţa  asta depinde de ea, de oamenii ei. Situaţia omului de astăzi este ca aceea a unui copil care învaţă sau încearcă să-şi reamintească primele mişcări ale vieţii reale după ce ani, zeci de ani a fost îndoctrinat cu elemente împotriva simplităţii universale, în această încarnare, şi totodată mai are şi un bagaj karmic acumulat în mii de ani de trăire anestezică, în atâtea încarnări în Planul Fizic. Astfel, recunoaşterea originii şi realităţii divine a omului, lucru care astăzi pare un apogeu de spiritualitate şi înţelegere, în realitate este numai un prim pas necesar şi de bun simţ spre trăirea reală, spre viaţa fără limite, concepte sau suferinţe, care sunt doar pentru Planul Fizic, efectiv pentru Planul Fizic. Singurul efort care se cere este un minimum de responsabilitate faţă de propriul vostru corp, care ulterior va deveni un drum al perfecţionării şi, pas cu pas, va intra în firescul evoluţiei recunoscându-se în manifestarea unităţii în diversitate.
Revenind la aspectul erotic, primul pas în abordarea sa ar fi ca omul să-şi aducă aminte de Epoca Gemenilor, epoca în care Omul androgin a fost despărţit în două corpuri, o operaţie cosmică, care a reprezentat la vremea sa un pas înainte în evoluţie, o deschidere de posibilităţi dinamice prin permanenta căutare a armoniei ca stare firească, în care mişcarea se întâlneşte simultan cu repaosul. Căutînd în el însuşi, descoperind amintirea acelei epoci, îl va ajuta să treacă peste mentalitatea bărbatului şi a femeii, formată conceptual în mii de ani. De asemenea, îl vă va ajuta să depăşească dificultatea de a înţelege faptul că omul este format din două corpuri, căci îşi va aduce aminte că cele două corpuri sunt jumătăţi ale aceluiaşi corp, care exista înainte de Epoca Gemenilor în manifestarea entităţii umane. În prezent, recunoaşterea realităţii originare a sexului ca manifestare, oferă argumente suficiente pentru a înţelege necesitatea vieţii în cuplu.  Faptul că omul are de-a face în această situaţie nu numai cu un al doilea corp, ci şi cu alt Eu, situaţia fiind reciprocă atât pentru entităţile dominant Yang cât şi pentru cele dominant Yin, este factorul de dinamică sau avantajul faţă de Epoca Gemenilor, moment în care s-a decis, conform Planului Divin, deci ca un pas normal în evoluţie, că perfecţionarea, înaintarea poate fi mai dinamică prin această împărţire, în care entităţi întregi la nivel spiritual, mental, astral, dar incomplete atât la nivel astral cât şi fizic, după încarnare să poată evolua prin înfăptuire, într-o stare aparent duală, tinzând spre continua recunoaştere a unităţii în diversitate, spre ceea ce se numeşte dragoste (fără doar şi poate fiind în esenţă o latură a iubirii pure), dacă acestei noţiuni cosmice s-ar putea încerca să i se dea o definiţie care să intre în câmpul conceptual sau zona mentală în care omul s-a obişnuit să trăiască.
Sexul, ca realitate atât subtilă cât şi utilă, deci în practica sa, necesită o minimă luciditate de a percepe că ejacularea sau orgasmul la nivel fizic pot costa totul, deci îmbătrânire şi moarte, iar controlul acestor efecte se poate realiza numai cu răbdare şi prin trăirea simultană a celorlalte două elemente ale triadei: informaţia şi energia. Semnul triadei aparţine manifestării creatoare, iar al dualităţii aparţine manifestării a ceea ce a mai fost manifestat, deci tradiţiei. Un om întreg va manifesta simultan o triadă, pe când un om neîntreg va manifesta simultan dualitatea, deci un aspect de oscilaţie cu tendinţă de statică, stare în care este practic imposibil de înţeles desfăşurarea proceselor dinamice, mai ales în prezent, când haosul pare să inunde societatea umană de pretutindeni, aşteptând poate ca omul să se plictisească de el şi să elimine sexualitatea din viaţă. Prin gesturi simple se poate salva totul. Minima responsabilitate asupra propriului corp, aspect care nu înseamnă nici sectarism, nici teribilism, nici ierarhii între oameni ci numai bun simţ, este un gest de raţiune care le va putea atrage pe următoarele.
Sunt lucruri simple, elementare, care ar fi trebuit să facă parte din educaţia oricărei entităţi chiar în primii 14 ani de Plan Fizic, de când se încarnează, dar niciodată nu este prea târziu, astfel încât se simte imperiozitatea ideii ca societatea, în sistemul de învăţământ, aşa cum a introdus religia în materialism şi materialismul în religie, să lase o poartă deschisă şi realităţii umane. Astfel de date ar putea suplini cu uşurinţă orice învăţământ materialist, dar pentru a putea fi percepute nu ar necesita atâta efort cât se face pentru ceva ce este total inutil vieţii. Astfel, instituţia de învăţământ, la fel ca şi altele, care ar trebui să direcţioneze societatea umană într-un sens constructiv, va trebui să-şi asume responsabilitatea dramei umane, dacă va ignora alternativa pe care o propusă societăţii terestre şi care ar putea duce la redresarea situaţiei actuale.
Apariţia unei informaţii reale în societatea umană şi neoficializarea ei face ca, în continuare, cei care trăiesc o tradiţie a rutinei să fie incapabili să facă faţă unei schimbări, deci condamnaţi ca victime nevinovate. Sunt drame pe care, prin obişnuinţă, nu mai sunt sesizate, la fel cum nu se mai percepe nici faptul că pe canalele mass-media se emite continuu o informaţie care vizează procese de distrugere, elemente într-o continuă degradare care, în vibraţia actuală, se amplifică din ce în ce mai mult. Sunt aspecte care depind numai de oameni, dar trebuie atrasă, încă o dată, atenţia că efortul pe care-l fac spiritele înalte, de aici sau de unde nu se vâd încă, în încercarea de a menţine o stare de neutralitate faţă de haosul generat aici, de a nu lăsa ca această ceaţă de vibraţii joase să se manifeste la întreaga sa putere, ceea ce ar însemna autodistrugerea instantanee a civilizaţiei existente şi chiar a planetei, îi pune în situaţia de a cere un răspuns. O nouă civilizaţie poate fi construită pe ruinele uneia care va dispare sau poate fi construită prin înţelegerea aceloraşi oameni care sunt acum, aici şi prin transformarea lor. Rămâne ca ei să decidă. 
*** *** *** *** *** *** ***
Nu-i deloc de mirare că omul societăţii actuale devine din ce în ce mai sărac, material şi sufleteşte. Materialitatea este o necesitate, dar omul nu vrea doar necesitatea să o vadă, vrea bogăţie. Viaţa în cuplu, manifestată prin trăiri dar şi prin trăirea momentului de completare, a sexualităţii, este generatoare de evoluţie şi de împlinire a necesităţilor. Însă omul modern i se opune, considerând că astfel este pe placul celuilalt. Uită prin aceasta un lucru, că atunci când totuşi o face, pentru că sufletul nu stă cu botul pe labe, se coboară la atitudinea de a se considera pe sine şi pe celălalt marfă. Ori, de fapt, aici omul pierde. Pierde pe toate planurile, iar în ceea ce priveşte spiritualitatea nici nu are de gând să o mai ia în calcul: atunci este doar el, material şi nimic din zestrea astrală nu mai este important. Din păcate tot el ajunge să sufere, şi mai mult, decât este suferinţa, falsă, a renunţării la orgoliu, căci, astral, toate se împlinesc, aşa cum au fpst rînduite. Omului îi este însă frică pe considerente reale, materiale, uitând să-i fie frică de el însuşi, parte a Universului şi Divinităţii, care totdeauna face dreptate, cu legi care depăşesc actualul set de legi creat de el, omul, ce nici măcar lui, în Planul Fizic, nu i se poate opune fără a-şi crea alte şi alte probleme.        

20 feb. 2012

Dreptate divina *

Notă: Acest articol face parte dintr-o ramură a Astrologiei aproape necunoscută în România, dar de care mă simt atrasă de ceva timp. Ea se numeşte Astrologie Criminalistică şi este o ramură astrologică care se bazează pe conlucrarea mai multor discipline. Cu ajutorul Astrologiei Criminalistice se pot lămuri probleme ce au o conotaţie juridică, fie că este vorba de una civilă sau penală. Se poate avea în vedere un furt al unui bun, o răpire sau o sechestrare de persoane, uciderea unui om sau a unui animal, dispariţii sau decese din orice cauză, mai puţin naturală sau morbidă.
În vara anului 1992, liniştea unui sătuc din Oltenia a fost tulburată de o crimă înfiorătoare: o fată de 14 ani a fost găsită moartă, cu pietre de râu în cavitatea bucală, pe malul unui pârâu unde spăla rufele. Probele care au făcut ca un bărbat, Marcel Ţundrea, să fie condamnat la 25 de ani de închisoare pentru viol şi crimă au fost: grupa sanguină identică cu urmele biologice recoltate din vaginul victimei, o vânătaie pe penisul presupusului criminal şi o revistă pornografică găsită la domiciliul lui, care prezenta o femeie având în gură nişte pietre aidoma cauzei morţii prin asfixiere a fetei ucise. În 2004, Marcel Ţundrea a fost pus în libertate şi ulterior declarat nevinovat, pe baza probelor ADN, teste indisponibile cu 12 ani în urmă, şi care au arătat că nu el este autorul violului şi al acelei crime odioase.
Astrograma lui Marcel Ţundrea arată nu mai puţin de şase planete retrograde, o karmă grea ce provine din greşeli grave făcute în altă viaţă. Sunt destui oameni care nu au nici o planetă retrogradă, alţii au doar una sau două şi sunt foarte puţini care vin cu un astfel de bagaj karmic. Două din planetele retrograde sunt Mercur şi Venus, planete care arată că el a făcut erori în modul său de gândire, prin felul în care a comunicat, dar şi prin lipsă de iubire şi recunoştinţă pentru cei apropiaţi.
Legea karmei sau legea cauzei si efectului spune că orice cauză are un efect rezultant şi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Orice am gândit, am spus, am simţit sau am acţionat dă naştere în cursul vieţii sau în viaţa următoare unor efecte bune sau rele conform naturii iniţiale. Numai astfel are o logică şi există o dreptate în suferinţa copiilor bolnavi, a unor oameni buni şi a unor nenorociri care altfel nu ar însemna decât ceva crud şi lipsit de sens. Legea karmei nu este în contradicţie cu cea a liberului arbitru, căci ni se oferă posibilităţi de a alege în viaţă şi acestea ne sunt deschise în mod egal, fără a fi forţaţi să alegem o cale, chiar dacă ea ar fi cea bună pentru evoluţia noastră spirituală. Liberul arbitru nu este însă dat în mod nediscriminatoriu, ci fiecare avem atât liber arbitru cât merităm potrivit a ceea ce am semănat în vieţile anterioare.
Un exemplu despre felul cum poate funcţiona karma este acela în care într-o viaţă, un suflet este încarnat într-un bărbat care îşi foloseşte forţa fizică pentru a subjuga alte persoane şi pentru a le face rău. În viaţa următoare, acel suflet se poate reîncarna într-o femeie care este abuzată de un bărbat sau poate fi tot bărbat, dar să aibă probleme care să-l împiedice să facă rău: fie un handicap, fie împrejurările vieţii să-l limiteze în vreun alt fel. Modalităţile în care acţionează karma sunt însă mult mai diverse şi Dumnezeul care a creat această lege universală îi respectă acţiunea, căci numai astfel sufletul poate evolua. Sunt însă şi suflete care nu se mai pot reîncarna, căci ele au greşit foarte mult şi în mod repetat contra legilor firii, rănind semenii şi Creaţia prin voinţa lor liberă. Sunt alte suflete care nu mai au nevoie să se reîncarneze pe acest pământ, căci nivelul lor de evoluţie este foarte înalt pentru că au învăţat lecţiile pe care le puteau asimila pe Pământ. Ele o fac totuşi uneori pentru alte suflete, pentru a le ajuta să înţeleagă lecţiile lor şi ca să poată păşi şi ele pe acelaşi drum către Lumină.
În astrograma lui Marcel Ţundrea sunt şi alte elemente karmice, pe lângă prezenţa celor 6 planete retrograde, care duc spre concluzia că el a suportat, în această viaţă, consecinţele unor fapte negative din una anterioară. Soarele şi Martele sunt cele două planete care indică forţa, energia şi virilitatea pentru un bărbat, ori amândouă sunt, la el, slăbite prin poziţia lor în zodie. Soarele mai este şi în aspect negativ cu Luna Neagră, sexualitatea ascunsă şi adesea imorală şi care aduce frustrări sexuale, dar şi dificultăţi în modul de autoafirmare, de reuşită socială şi profesională. Marte este în Balanţă şi conjunct cu Coada Dragonului, viaţa trecută, karma, ceea ce arată că energia lui fizică se manifesta în planul relaţiilor şi astfel apare mult mai credibilă afirmaţia soţiei sale cum că el era violent atunci când se afla sub influenţa alcoolului. Astrologic se confirmă această declaraţie. Mercur care arată judecata şi capacitatea de a raţiona este retrograd, cu aspect negativ la Neptun(alcool, confuzie, viciu) şi conjunct cu asteroidul Toro care înseamnă brutalitate, furie, violenţă, agresiune. Un Saturn(înţelepciune, sfaturi de la bătrâni, responsabilitate) bine aspectat poate să atenueze din slăbiciunea minţii, ori la Marcel Ţundrea, Mercur făcea un aspect pozitiv cu Saturn şi astfel a blocat din posibilitatea unor comportamente violente în societate.
Luna Neagră, în astrograma unui bărbat, mai înseamnă şi femeia cea rea sau care îi poate face mult rău, ori o altă probă decisivă a fost declaraţia acelei consătence care spunea că l-ar fi zărit pe Marcel pe malul râului, în ziua fatidică. Ulterior, pe patul de moartea, aceasta ar fi recunoscut că a minţit, dar răul fusese făcut şi s-a adăugat la coincidenţa nefericită că Ţundrea a avut aceeaşi grupă sanguină cu adevăratul criminal. În acea zi, Martele de pe cer se afla exact pe Luna Neagră a lui, ca un fel de reîntâlnire karmică cu destinul care îl ajungea din urmă. Iată cum sintagma omul nepotrivit la momentul şi locul nepotrivit nu mai este valabilă, căci toate capătă un sens. Toate aceste concursuri de împrejurări, ca o scenă terifiantă a vieţii, a beneficiat de prezenţa altor actori(martori, consăteni, poliţişti de anchetă, procurorul de caz, judecători) care au contribuit la condamnarea lui Marcel Ţundrea pentru o crimă pe care el nu a comis-o. În închisoare, el şi-a susţinut mereu nevinovăţia, dar apelurile lui s-au dovedit inutile timp de 12 ani. Când a fost eliberat, era deja bolnav şi peste 3 ani a murit.
A suferit el îndeajuns pentru a i se şterge greşelile trecute? Asta nu o poate şti decât bunul Dumnezeu, cel care învârte roata vieţii pentru toate sufletele şi ţine răbojul faptelor noastre. Noi nu putem decât să ne exprimăm compasiunea pentru suferinţa lui din această viaţă şi să-i dorim o reîncarnare într-o viaţă mai luminoasă şi mai fericită.

18 feb. 2012

Copii ai noului vis *

Interviu cu Drunvalo Melchizedek
de Diane Cooper, Traducere de Mariana Străuţ
Diane: Aşadar, Drunvalo... cine sunt aceşti “Copii ai Noului Vis” despre care eşti atât de entuziasmat?
Drunvalo: Exisă trei tipuri de copii care se nasc în prezent, pe care am reuşit să-i identific:
-Primii sunt numiţi „Copiii supra-paranormali din China”
-Al doilea tip sunt „Copiii Indigo”
-Al treilea sunt „Copiii SIDA”
Despre primii, Copiii supra-paranormali din China, am vorbit şi la seminariile „Floarea Vieţii”. Dacă vă aduceţi aminte, primul a fost descoperit în anul 1984 – un copil cu capacităţi paranormale care depăşea orice imaginaţie. Cercetătorii au aplicat toate testele posibile, iar el a avut de fiecare dată o corectitudine de 100%. Puteai întoarce cărţi de joc într-o altă cameră, însă asta nu conta – copiii ştiau perfect despre ce carte este vorba.
Prin urmare, revista Omni a mers în China şi a scris un articol despre acea descoperire. Ei au găsit mai mulţi copii deosebiţi. Atunci când au mers, în 1984, au presupus că este vorba despre o farsă, astfel încât au făcut experimente cum ar fi: au pus 100 de copii într-o cameră, au luat o carte şi au rupt la întâmplare o pagină din ea. Apoi au mototolit-o şi au ţinut-o strâns în pumn. Copiii au putut citi fiecare cuvânt de pe pagină. S-au făcut teste peste teste, iar răspunsul a fost fără cusur. Astfel de copii nu se găsesc numai în China. Ei s-au răspândit în toată lumea. Am vorbit personal cu părinţii lor care mă întreabă: „Ce mă fac? Am un copil care ştie totul”.
Lee Carroll îi numeşte pe copiii care se nasc aici, în SUA, „Copii Indigo”. Personal, consider că cele două grupuri vin din aceeaşi sursă, însă, nu ştiu cu siguranţă acest lucru. S-ar părea că există două grupuri separate – cei incredibil de paranormali şi cei incredibil de uimitori. Cel mai interesat este al treilea tip de copii – „Copiii SIDA”. Acum 10-11 ani, în SUA, s-a născut un copil cu SIDA: L-au testat la naştere şi apoi la şase luni, iar rezultatul a fost pozitiv. L-au testat un an mai târziu, iar rezultatul a fost, din nou, pozitiv.  Apoi nu l-au mai testat până la vârsta de 6 ani şi ceea ce a fost incredibil era că acest test arăta că era complet vindecat de SIDA! De fapt, nu exista nici o urmă că ar fi avut vreodată SIDA sau HIV sau orice altceva!
A fost dus la Universitatea din Los Angeles, California, să vadă ce s-a petrecut şi acele teste au arătat ca el nu avea ADN uman normal. În ADN-ul uman noi avem 4 acizi nucleici care se combină în seturi de câte 3 producând 64 de modele diferite numite spirale. ADN-ul uman are peste tot în lume 20 dintre aceste spirale în funcţiune şi restul nu sunt în funcţiune, exceptând 3 care sunt coduri de pornire şi de oprire - foarte asemănător cu un calculator. Ştiinţa întotdeauna spune că cele care nu sunt în funcţiune sunt programe vechi din trecutul nostru. Eu le-am văzut întotdeauna drept programe de aplicaţii pe calculator.
Oricum… acest băiat avea 24 spirale activate – cu 4 mai multe decât orice fiinţă umană. Apoi ei au testat acest copil să vadă cât de puternic este sistemul lui imunitar. Au luat o doză letală de SIDA într-un vas petri (vas de laborator) şi l-au amestecat cu câteva celule de-ale lui, iar acestea au rămas complet neafectate. Au început să mărească doza de mortalitate a compoziţiei şi în cele din urmă au ajuns la de 3.000 de ori ceea ce era necesar unei fiinţe umane să poată fi infectată, iar celulele lui au continuat să rămână  complet sănătoase. Apoi ei au început să îi testeze sângele cu alte lucruri cum ar fi cancerul şi au descoperit că acest copil era imun la orice! Apoi ei au găsit un alt copil cu aceste codoane în funcţiune – apoi tot mai mulţi – apoi 10.000, 100.000, un milion ca ei şi, de aici, Universitatea din Los Angeles, California, urmărind în toată lumea testarea ADN, au estimat că 1% din populaţia lumii deţine acest nou ADN. Aceasta înseamnă aproximativ 60 de milioane de oameni care nu sunt umani după vechile criterii.
Diane:  Această activare a codonului este găsită doar la nou-născuţi?
Drunvalo: Ei bine, majoritatea sunt copii, însă acum au găsit şi adulţi – la fel ca în teoria celei de-a o sută una maimuţe. Acum tot felul de oameni încep să fie afectaţi de el şi se răspândeşte repede. Amintiţi-vă, a început doar în urmă cu 5 ani, când aproape nimeni nu avea, iar acum se răspândeşte ca o boală. Este ca o izbucnire şi acesta este doar începutul.
Un alt aspect interesant este noua carte intitulată „Spărgând Codul Bibliei”, care a fost realizată prin filtrarea Capitolului Evrei din Biblie printr-un program de calculator specializat. Dacă deschideţi la pagina 164 a acestei cărţi veţi vedea unde au pus cercetătorii cuvântul „SIDA” în program să vadă ce se va întâmpla. Când au făcut aceasta, programul de traducere a introdus cuvinte ca „HIV”, „în sânge”, „sistem imunitar”, „moarte” – toate lucrurile  care credeţi că ar fi în jurul cuvântului SIDA, dar jos, într-un colţ, era propoziţia pe care ei n-au înţeles-o şi care spunea: „sfârşitul bolii” şi asta cred eu că se întâmplă aici.
Ştiinţa a declarat că aici sunt atât de mulţi oameni care încep să-şi arate acest nou ADN străin, încât ei cred că îşi face apariţia o nouă rasă umană pe Pământ şi se pare că una care nu se poate îmbolnăvi. Iată ceea ce este incredibil – ei cred că este un răspuns emoţional special al corpului mental – o undă ce provine din afara corpului este cauza mutaţiei ADN într-o anumită direcţie. Am stat de vorbă cu Gregg Braden care a fost  primul care a scris despre toate astea şi ceea ce credem noi este că există 3 părţi ale fenomenului. Prima parte este mintea care vede Unitatea. Vede Floarea Vieţii. Vede totul interconectat în toate felurile. Nu vede nimic separat.
Şi partea a doua este a fi centrat în inimă – să fii Iubitor.
Şi a treia parte este să păşeşti în afara polarităţii – să nu mai judeci lumea. Atâta timp cât noi judecăm lumea ca bună sau rea, suntem în interiorul polarităţii şi rămânem în starea de învinşi. Cred că aceşti oameni (cu noul ADN), care au păşit în vreun fel în afara judecăţilor, se află într-o stare în care ei văd totul ca fiind una şi simţind Iubire.
Orice fac ei produce o undă care, văzută pe calculator, seamănă foarte mult cu molecula ADN. Aşa că cercetătorii cred că prin exprimarea vieţii lor aceşti oameni cartografiază cu ADN-ul – rezonând cu acesta – şi schimbă aceste spirale, devenind astfel imuni la boală.
Ceea ce ei nu ştiu şi aceasta este ceea ce spun o mulţime de cercetări că este o întâmplare este că poate că sunt imuni, dar mai este şi altceva? Ar putea să fie nemuritori, cine ştie. Poate sunt alte caracteristici la care nici n-am visat. Adesea mă întreb dacă sunt conectaţi între ei? Ar putea exista vreo formă de conectare telepatică care funcţionează?
Diane: Ai întâlnit vreunul din aceşti oameni? Se poate ajunge la ei?
Drunvalo: Ei bine, am ştiut de lucrul acesta de mai bine de doi ani şi am urmat personal această cale şi cred că ne îndreptăm spre ceea ce fac ei. M-am dus în merkabah şi mi-am rugat subconştientul să-mi modifice codoanele în acelaşi mod şi de când am început să fac asta de mai mult de doi ani, n-am mai putut să mă îmbolnăvesc. Nu ştiu dacă am reuşit să le schimb sau nu. Cred că unicul mod de a afla este de a-mi face un test ADN.
Oricum, am fost expus la tot felul de lucruri şi când cineva se îmbolnăvea, mă apropiam intenţionat de ei şi încercam să mă îmbolnăvesc şi eu. Am încercat să mă îmbolnăvesc şi n-am reuşit. Simţeam că este ceva, însă dura cam o oră şi apoi dispărea.
Ceea ce este interesant este că aproape nici un nou ADN din acesta nu s-a găsit la copiii super-paranormali din China – aproape zero. S-au găsit, oricum, în Rusia şi în SUA. Aici se pare să fie enorm de mulţi şi dacă e adevărat ceea ce credem  - este un răspuns specific care apare unde mulţi oameni din New Age au această tendinţă.
Diane: Crezi că aceşti oameni creează schimbarea ADN-ului în mod inconştient?
Drunvalo: Cred că cineva a creat calea – un copil a făcut asta undeva. Apoi a introdus-o  în reţea şi acum se află în subconştientul Pământului şi este accesibil oricui. Odată ce s-a întâmplat asta cred că în vreun fel altcineva s-a conectat la ea la un nivel subconştient în meditaţie şi rugăciune şi a realizat mutaţia. O nouă rasă se naşte acum şi este unul dintre fenomenele cele mai remarcabile din istoria planetei! Este incredibil pentru că se pare că nimeni n-a ştiut de asta până acum!
Diane: Ei, bine, tu eşti primul pe care l-am auzit până acum vorbind despre asta.
Drunvalo: Ei bine, am avut dovada asta de aproape doi ani şi n-am spus nimic până acum, deoarece am vrut să fiu sigur că este real. În cartea numită „Copiii indigo” s-au făcut cercetări mai ample asupra acestor copii. Există site-uri unde vă puteţi adresa ca părinţi şi unde vă vor intervieva despre ce se întâmplă exact cu copilul vostru. Aşa cum am mai spus, aceşti copii ştiu exact ce simţiţi şi ce gândiţi. Nu puteţi ascunde nimic de ei. Este cu adevărat uimitor! Eu văd asta ca un fenomen asemănător celui din ET atâta doar că ei nu vin dintr-o navă spaţială, ci vin în formă spirituală, intervenind personal în ciclului evolutiv al Pământului alături de noi.
Adeseori m-am gândit că atunci când spiritele se încarnează în partea dreaptă a planetei – Japonia, China şi Tibet de exemplu, ei preiau caracteristicile psihice ale acelor oameni, iar dacă se încarnează în partea vestică  - partea logică (de exemplu, caracteristicile fizice) – atunci ADN-ul trebuie să se schimbe. Dar aceasta este doar o speculaţie a mea. Doar asist la ceea ce se întâmplă şi încerc să înţeleg ce a intervenit.
În lucrările pe care am de gând să le scriu, vreau să adun la un loc tot ceea ce am aflat şi să învăţ oamenii cum să procedeze în sensul acesta şi să facă schimbarea. Cred că ştiu – sau sunt foarte aproape.
Diane: Şi asta are de-a face cu a intra într-o anumită stare de conştienţă?
Drunvalo: Da, o stare foarte specială de conştienţă produce o schimbare în ADN-ul vostru – şi cred că acesta este doar începutul a mult mai mult decât atât. Faptul că acesta poate fi sfârşitul tuturor bolilor este doar o părticică a întregii panorame.
Diane: Cum va afecta această lucrare şi descoperire activarea ADN-ului care pare să apară pe neaşteptate peste tot? 
Drunvalo: Păi, dacă îţi cunoşti corpul eteric şi ştii cum lucrează energiile psihice şi înţelegi conexiunea subconştientului cu întreaga viaţă de pe planetă, atunci poţi să intri şi să-ţi rogi subconştientul. Subconştientul tău ştie exact care codoane le-au schimbat acei copii şi dacă ceri ca aceste lucruri să se întâmple în corpul tău eteric şi în prezenţa lui Dumnezeu, aceasta se poate întâmpla.  
Asta cere de asemenea renunţarea la polaritate – a nu mai gândi în termeni de bine şi rău, însă văzând ansamblul şi completarea şi perfecţiunea vieţii. Este un răspuns clar al minţii, corpului emoţional şi fizic. Răspunsul corpului fizic este dat în măsura în care el nu are cunoştinţă de bine şi rău, însă vede că există un ţel mai înalt în spatele lor. Noi toţi ştim asta – toată lumea de la Isus la Krishna la Sai Baba a vorbit despre asta de multă vreme, dar este prima dată de când am devenit conştient unde se schimbă ceva în lumea înconjurătoare. ADN-ul oamenilor se schimbă cu adevărat. Am fost mulţi dintre noi care am discutat despre asta – dar nimic n-a putut fi dovedit ştiinţific. Acum se poate vedea şi există şi dovezi.
Diane: Deci, dacă aşa stau lucrurile, ce semnificaţie are atunci pentru vieţile noastre de zi cu zi?
Drunvalo: Cred că avem cu toţii posibilitatea de a alege dacă vom urma sau nu acest model organizat de copii. Este scris: „copiii ne vor arăta calea”. Dacă dorim  şi avem încredere în aceşti copii, cum am eu, unul din efecte este imunitatea la boală.
Diane: Suntem mulţi dintre cei care alegem nemurirea. Oricum, unii oameni vor spune că a fi imun la boală înseamnă a răsturna ciclul vieţii şi al morţii care se presupune că ar păstra un anume echilibru al planetei. Ce ai de spus în legătură cu asta?
Drunvalo: Ei bine, n-am să judec pe nimeni. Aceasta se întâmplă şi dacă este pe cale de a răsturna ciclul şi probabil că o va face în vreun fel – tot ceea ce apare în viaţă are un motiv şi un scop. Poate că aceşti oameni care nu se mai îmbolnăvesc – poate că nici nu vor muri vreodată şi conştiinţele lor sunt atât de aliniate ţelului iniţial al Pământului, că în cele din urmă va însemna un Pământ care este întreg şi complet, şi nu unul poluat, muribund şi supraimpozitat.
Am putea trăi cu uşurinţă cu 6 miliarde sau cu 20 de miliarde de oameni… dacă… trăim în alt mod. Este spaţiu din belşug şi atâta doar că folosim resursele noastre în moduri în care ucidem planeta. Dacă am fi ales să trăim în alte feluri, aceasta se poate schimba. Poate prin aceşti oameni răspunsurile pot să se ivească. Pentru că dacă cineva merge spre starea de imunitate la boală este o indicaţie puternică că, într-un fel, se află în perfectă armonie cu viaţa.
Putem compara acest proces cu mutaţiile bacteriilor şi viruşilor. Noi le atacăm sistemele lor cu poluanţi, cum ar fi penicilina de exemplu, şi îi ucide pe toţi cu excepţia câtorva. Acei câţiva devin puternici. Ceea ce se întâmplă acum este că aceste bacterii ajung din nou în locul unde sunt imune la otrava pe care le-o dăm. Şi n-am făcut noi oare acelaşi lucru?
Se petrec în noi mutaţii până la punctul în care nu mai suntem afectaţi de poluare sau viruşi sau boală. Şi ştiţi că este un alt lucru care s-a întâmplat anul trecut – SIDA a ajuns undeva la 47% - cel mai mare număr pentru o singură boală din istoria lumii. Cred că asta este în directă legătură cu ceea ce discutăm noi acum.
Diane: Este extraordinar!
Drunvalo: Da, aşa este. Las doar Pământul să îmi arate încotro s-o iau. Desigur, e important să ne cunoaştem corpurile eterice şi să ştim cum să le utilizăm, dar copiii economisesc cu mare grijă – veniţi pe acest drum – şi vedeţi unde duce.
Diane: Deci aceasta este lucrarea asupra căreia te concentrezi acum?
Drunvalo: Da. Voi aduna tot ce am aflat în ultimii doi ani din cercetările mele şi lucrul cu Pământ/Cer, într-un răspuns simplu prin care oricine poate ajunge în locul pe care l-au accesat copiii. Voi face tot ce pot mai bine!
 Traducere copyright © Monika Szavai. Toate drepturile rezervate.
* - material documentat 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...