Domeniul financiar este, se pare, azi, principalul mobil al activităţii umane. Banul este catalizator al societăţii, astfel încât, pentru obţinerea lui, cel mai adesea sunt încălcate Legile Universale, iar prima dintre acestea se referă la realitatea mentală a Universului, înţelegerea care trebuie atinsă în raport cu aceasta vizează tocmai ideea de a folosi şi pentru condiţii forţa mentală, deci nu corpul fizic, pe post de instrument. În situaţia actuală, banul este privit printr-o reacţiune vis-á-vis de necesitatea sa, şi nu ca o confirmare a legii necesităţii.
Pentru a se trece la o nouă civilizaţie, trebuie percepută această realitate, şi anume că banii sunt o măsură a dinamicii mentale, o măsură a inteligenţei, imaginaţiei, creativităţii şi iniţiativei de care omul dă dovadă. Astfel, se va găsi accesul la această dinamică pe măsura creaţiilor proprii. Atunci când nu se întâmplă aşa, are loc folosirea distructivă şi stocarea valorilor existente, fiind inerent un blocaj financiar ca o consecinţă a blocajului mental. Sistemul financiar fiind o reflectare a lumii interioare, el depinde numai de om. Cu cât mai puţini oameni se vor teme de sărăcie, dând voie valorilor să circule, cu atât mai puţini oameni vor fi săraci, ceea ce înseamnă că există acces la toată bogăţia, dar în funcţie de necesităţile pe care omul şi le crează. Astfel, cu siguranţă, cei care au bani mai mulţi decât le trebuie au constatat că nu se pot bucura de ei, ci din contra, sunt stresaţi de acest lucru, fapt normal atâta vreme cât ei înmagazinează valori care nu le aparţin. Neînţelegerea valorii banilor generează ulterior conflicte armate, dezechilibre economice, iar lipsa unei informaţii care să vă îndrepte spre lumea interioară determină un nonsens al existenţei, care face ca sistemele falimentare să fie menţinute tocmai pentru ca omul să nu se poată desprinde de pilotul automat al unor tradiţii sociale, preferând sărăcia şi lucrurile inutile în locul originalităţii şi al dinamicii, atât de necesare în epoca actuală. Tehnologii care deja există nu pot fi folosite pentru că milioane de oameni rămân fără loc de muncă, fără a şti ce altceva să facă cu viaţa lor. Resurse există, şi chiar mai multe decât este nevoie, şi cu toate acestea, se suferă pentru că cei aflaţi în posturile de decizie evită elaborarea unui nou sistem de organizare, în care toate aceste resurse existente să poată fi folosite spre binele tuturor oamenilor. Omul nu trebuie să muncească fizic, ci mental, şi numai să manifeste fizic rezultatele acestei munci de creaţie. Astfel, prin tehnologia şi resursele deja existente se poate asigura baza materială pentru toată planeta, pentru ca Omul să-şi poată continua drumul, să poată merge înainte. Resursele care ar putea fi folosite la nivel uman sunt folosite încă tot pentru menţinerea omului în lanţurile materiei, cauza fiind lipsa unei credinţe bazate pe o informaţie reală, responsabilă, universală.
Acum s-a ajuns deja la paradoxul că intenţionat sunt create blocaje materiale, de către entităţi care caută, la rândul lor, să profite şi să se folosească de anumite privilegii. Dacă neştiinţa mai poate fi o justificare la starea de victime cu care unii s-au confundat, nu este însă o scuză şi pentru cei care profită de această situaţie în locul elucidării ei, în locul recunoaşterii, al sincerităţii, al bunului simţ, şi acestea sunt în primul rând entităţile aflate în posturile de decizie. Cu cât omul se va apropia mai mult de el însuşi, şi va realiza posibilitatea materializării, atunci întregul ansamblu de manifestări financiare nu-şi va mai avea rostul, putând obţine din substanţa universală, etherul, tot ce omula are nevoie, folosind forţa mentală. Graba şi agitaţia cu care sunt tratate astăzi resursele financiare este dată de o neîncredere nejustificată în ideea că tot ce este al Tatălui este şi al omului, deci implicit orice entitate de pe Pământ poate avea acces la toţi banii de pe planetă, numai să aibă suficientă imaginaţie ca să-i poată folosi. Astăzi, imaginaţia este înlocuită cu efortul fizic, ajungându-se la acea mişcare haotică în care omul munceşte pentru a mânca şi mănâncă pentru a munci, având drept rezultat: zero. La fel cum efortul fizic intermediază astăzi materializarea scenariilor create mental, banul apare tot ca intermediar între legea necesităţii şi planul de manifestare.
Legea necesităţii nu acţionează, însă, decât simultan cu celelalte legi, de aici rezultând o anumită situaţie financiară. De altfel, această stare de pauperitate este de preferat până ce omul se va trezi, altfel riscând să folosească banii împotriva sa, alimentându-se cu produse denaturate, folosind medicamente, practicând abuzuri sexuale şi aşa mai departe, care nu duc decât la autodistrugere. Banul nu este decât un catalizator în mişcarea resurselor materiale, el dinamizând vibraţia pe care omul o manifestă şi care depinde de nivelul de cunoaştere, deci de credinţă. Astfel, o tradiţie depăşită va fi catalizată într-un sens distructiv, iar o informaţia reală va fi aplicată într-un sens constructiv. Cei care au bani e bine să fie mai atenţi la responsabilitatea pe care o au faţă de cei care sunt mai strâmtoraţi, dar şi faţă de ei înşişi, rezultând că banii au într-adevăr valoare numai dacă acei care îi folosesc au valoare, lucru care se traduce prin vibraţii înalte. Asigurarea unor comodităţi, atunci când spiritul este leneş, nu face decât să conserve o stare de instinctualitate, de repetare la infinit a unor gesturi, aspect care nu duce nicăieri şi nu continuă nimic.
Banii trebuie să aducă bani, deoarece dinamica trebuie să aducă dinamică, aceasta este realitatea sistemelor deschise, orice om ştiind că poate obţine mai mult folosind ceea ce are şi nu stocând. S-a ajuns la stocarea unor valori, din teamă faţă de viaţă, faţă de realitatea ei minunată, dinamică, creându-se ideea greutăţilor şi a haosului, şi atunci normal că el se manifestă, căci ceea ce omul cere, aceea îşi şi dă. Să nu se uite că dinamica există, la fel şi banii, ca manifestare a sa, mai rămâne ca omul să existe şi el pentru a înţelege că deja are ceea ce are nevoie. Prin folosirea tehnologiei deja descoperite de ştiinţa existentă pe Pământ, mari instituţii vor fi desfiinţate, baza materială urmând să fie asigurată de la sine pentru ca omul să poată folosi manifestarea continuând creaţia, evoluţia şi recunoaşterea, în credinţă. Nu e bine să se bucure dacă are bani, ci dacă are idei, dacă ceea ce are se poate folosi în sensul unor consecinţe pozitive, atât asupra lui cât şi a celor din jurul său.
Sistemele de învăţământ oferă o informaţie care este, practic, inutilă în ceea ce priveşte viaţa şi posibilităţile materiale. Sistemul actual a determinat un comportament financiar la nivel de adaptare, de acceptare, de profituri şi beneficii în detrimentul altor entităţi. Oamenii nu trebuie să mai uite de ei, căci de la Tatăl vin toţi şi cu El una sunt, iar aparenţa de a se păcăli între ei păcăleşte, căci pentru un moment de succes se abandonează bogăţia şi bucuria eternităţii. Astfel, cei care au bani, fiind în afara realităţii, sunt un fel de seifuri ambulante, dar atât de departe de tot, chiar dacă sunt una cu acesta. Statica nu poate există dar mişcarea trebuie să vină din lumea interioară şi nu din stimuli exteriori. Un serviciu poate fi repetat la infinit, nu însă şi viaţa. Dacă omul se repetă, nu înseamnă că şi lucrurile se repetă, căci ceea ce se repetă, în realitate îl neagă. Acel dicton, "Repetiţia e mama învăţăturii", este egal cu blocarea posibilităţilor de a cunoaşte, căci folosirea resurselor necesită responsabilitatea care se poate realiza numai prin înţelegerea realităţii. Nu trebuie să se alerge după bani ca şi cum omul nu i-ar avea, ci să se facă descoperiri în originalitatea folosirii lor. Se va tot alerga până ce se va înţelege că omul există, că are, că se poate merge mai departe, că trebuie să folosească.
***
Mai ales în Zona Românească, dar şi în orice altă zonă, redresarea materială va fi posibilă numai prin cea umană. Astfel, cei care vor redescoperi simplitatea Legilor Universale vor vedea că au să şi dea din ceea ce au nevoie, căci este ceva deja realizat, iar celor care au ceea ce nu le este necesar, niciodată nu le va ajunge. Într-adevăr, e vorba de răbdare şi nu de muncă, de credinţă şi nu de efort, căci totul de om depinde. Orice casă care se respectă astăzi este şi depozit, şi muzeu, şi seif, căci omul s-a înconjurat de lucruri care stau doar pentru ca el să poată sta printre ele. Dar statica nu există, ci numai lenea şi, eventual, involuţia. Trebuie ca oamenii să scape de hipnoza ce îl împiedică să vadă nevoile fraţilor lui, cum sunt cei care cer considerându-se săraci, căci e suficient să se privească în jur pentru a vedea că bogăţia există. Nu resursele lipsesc, ci organizarea lor, folosirea lor, căci Totul este al fiecăruia şi în acelaşi timp al tuturor. În realitate una suntem, şi atunci când se va înţelege aceasta, relaţiile vor deveni civilizate şi lucrurile vor putea să lucreze sub tutela creativităţii şi imaginaţiei omului.
*** *** *** *** *** *** ***
Spiritualizarea Corpului Fizic spre a deveni Templu poate fi considerată, în prima fază, un continuu gest de conştientizare, de responsabilitate, de bun simţ, căci corpul fizic aflându-se în procesele de relaţie dintre om şi întregul Univers, este necesar să se ştie cum să aibă grijă de el, deci implicit să conştientizeze aceste relaţii pe care le are, prin acesta, cu mediul.
Astăzi, sexul, la fel ca şi alimentaţia, are la bază senzaţia, deci un aspect care dă informaţii mai mult despre ceea ce s-a întâmplat decât despre ceea ce este de fapt. La nivel alimentar, dominanta este cea a gustului, iar în faţa acestei senzaţii oricâtă fizică sau chimie ar fi cunoscută prin intermediul ştiinţei materialiste, ea este lipsită de orice valoare, la fel cum şi bogăţia experimentală este blocată la acest nivel de plăcere şi, automat, de tendinţa de a repeta la infinit ceea ce încă se simte ca plăcut, ca un cât de cât bine. Deci este un proces în care senzaţia este mai puternică decât raţiunea, în care nici cunoaşterea faptului că un aliment trecut peste 37o îşi pierde calităţile vitale, nu are nici o importanţă în faţa plăcerii pe care o provoacă prin gustul său, de aici rezultând formarea unei mentalităţi superficiale, de a considera că tot ce pare bun la prima vedere sau este mai întâi simţit, ar da o notă de valabilitate la nivel de ansamblu.
La nivel de sex, ceea ce dictează este plăcerea orgasmului sau a ejaculării, dorinţa ca actul erotic să fie cât mai excitant, cât mai plăcut, confundându-se plăcerea cu realitatea sexului, de aici rezultând o lipsă totală de control a energiei vitale, fapt care duce la devitalizare, îmbătrânire şi, în final, la părăsirea Planului Fizic, cu statutul de repetenţie la lecţia vieţii, a trăirii în acest plan. Adevărul este accesibil tuturor, dar mai rămâne să fie asumată responsabilitatea aplicării sale şi bunul simţ de a şti a avea grijă de propriile corpuri. Este, de altfel, singura formă normală de egoism, şi anume cea care vizează perfecţiunea continuă la acest nivel, căci corpul uman este zestrea omului pentru acest plan. În rest, toate celelalte facilităţi, obiecte care se constituie în baza materială sunt numai accesorii, numai cârje, proteze prin care se înlocuieşte forţa mentală şi cu care, oricâte s-ar folosi, nu se poate egala, ci numai ca omul să se descalifice în această întrecere permanentă cu firescul existenţei, în încercarea de a face exact pe dos decât cum sunt făcute lucrurile.
Omul, o fiinţă divină, poate totul tocmai pentru că este totul, dar în acelaşi timp, câtă vreme nu este trezită, ea se autocorectează inconştient prin Legile Universale, astfel încât chiar dacă face lucruri anormale într-o stare de inconştienţă, tot ea îşi rezervă, pentru fiecare din aceste gafe, o serie de consecinţe menite să pună în evidenţă o greşeală, conştientizarea ei oferindu-i posibilitatea de evoluţie, deci de mai bine. Una din consecinţele ignoranţei este suferinţa, rolul acesteia nefiind acela de a fi acceptată, ci tocmai de a fi înţeleasă ca fiind manifestarea prostiei şi, implicit, de aici să se poată învăţa ceva. Faptul că acest proces lipseşte în lumile subtile face ca în acestea evoluţia să fie imposibilă, în lipsa unor consecinţe care să permită o corecţie prin înţelegere, prin conştientizarea unei greşeli. Starea de bine continuu care caracterizează aceste lumi, şi mai ales pe cele cu vibraţii înalte, nu poate constitui un argument al evoluţiei, majoritatea entităţilor neavând motivaţia ei sau un punct de reper în acest sens, fapt care a condus la crearea Planului Fizic unde, prin răbdare, procesele subtile să poată fi surprinse şi folosite în practică şi, implicit, prin înţelegerea lor, prin regăsirea în unitatea universală, în Tatăl, să poată constitui premisele unei noi creaţii prin autocorecţie, prin bun simţ.
Omul nu trebuie să fie dezamăgit dacă în Planul Fizic evoluţia necesită foarte multă răbdare şi are riscul retrogradării la nivel de vibraţie, căci în planurile subtile ea nu are practic cum să existe, deci pasul înainte pe care-l fac tereştrii este un pas înainte şi pentru cei din planurile subtile care urmează să se încarneze. Aşa poate fi percepută această realitate, căci un pas înainte, oriunde ar fi el făcut şi de oricine, este un pas înainte al întregului Univers, manifestat sau nemanifestat. Confuzia unei stări de efect cu o realitate absolută continuă să blocheze orice proces evolutiv, la nivelul ansamblului social generând instituţii a căror menire este să răspândească şi să conserve aceste falsuri. Astfel, simpla percepţie a gustului a dus la formarea unei întregi industrii alimentare, a unei activităţi în care sunt prinse zeci, sute de milioane de entităţi pe întreaga planetă, convinse că fac ceva bun prin această monstruozitate dată de imposibilitatea de a depăşi o senzaţie.
În domeniul sexului au apărut fabrici de medicamente, de prezervative şi de anticoncepţionale, cabinete contraceptive menite să conserve plăcerea efemeră a orgasmului sau a ejaculării. Fonduri imense sunt alocate prostituţiei, care este legată într-un mod indirect de mentalitatea şi comportamentul erotic al fiecăruia. Consecinţa este o stare de impotenţă care se instaurează, de la 40 de ani, la foarte mulţi oameni, ca şi procesul îmbătrânirii care este o consecinţă a devitalizării prin sex, varianta sa modernă fiind SIDA, care este acelaşi proces al îmbătrânirii, însă accelerat de 10 ori, consecinţa fiind pierderea imunităţii celulare şi... încă o încarnare pierdută.
Cunoaşterea materialistă a început cu negarea totului, deci de la premiza că omul nu ar cunoaşte nimic, iar singura sa posibilitate de cunoaştere ar fi actul sau gestul gândirii, care nici nu exista înainte de începerea acestei false premize. Pornind de la o axiomă falsă, ulterior s-a trecut la practicarea ei, rezultatul fiind cunoaşterea materialistă de astăzi, utilă pentru tehnologie, dar total inutilă pentru viaţa omului. Gândirea, ca proces mental, are la bază această axiomă falsă de a considera că omul nu ştie nimic şi ar trebui să înveţe totul, paradoxul fiind că în realitate nu există aşa ceva. Omul ştie totul dintr-o perioadă de câteva mii de ani în care şi-a format corpul fizic, când a fost necesară o etapă de anestezie care a dus şi la o aparentă blocare a posibilităţilor sale divine, dar care nu au fost cu nimic alterate şi care astăzi, când procesul de finalizare a corpului fizic s-a finalizat, pot fi din nou folosite, dar de data aceasta şi la nivel fizic, primul pas fiind acela al spiritualizării acestui corp.
Spiritualizarea corpului fizic trebuie să ducă la posibilitatea sa de a trăi în orice condiţii fizice, deci la o autonomie faţă de variaţiile de temperatură, radiaţii, umiditate, compoziţie chimică a mediului şi aşa mai departe. Trebuie să se realizeze că majoritatea planetelor sunt locuite, dar de entităţi care îşi pot coordona corpul biologic prin faptul că l-au spiritualizat. Dacă în sistemul Phydelia există planete la suprafaţa cărora temperaturile depăşesc câteva sute de grade plus sau minus, acesta nu este un inconvenient pentru ca trăirea omului să fie imposibilă pe ele, şi nici compoziţiile diferite ale atmosferei nu reprezintă o barieră. Faptul că marii savanţi ai acestei planete au negat şi continuă să nege prezenţa altora, cel puţin în informaţia mass-media şi în cea care este vehiculată în sistemul informaţional, este un act care nu în toate cazurile este lipsit de premeditare. Lipsa asumării unei responsabilităţi, mai ales când cunoşti adevărul şi când împărtăşirea sa reprezintă viaţa pentru miliarde de fraţi la fel ca tine, este o karmă pe care nimeni nu mai are cum să o justifice. Chiar dacă manifestarea poate păcăli manifestarea, eternitatea nu iartă, nu are cum.
Trebuie acum pus accentul pe spiritualizarea corpului fizic, fără de care elementele unei cunoaşteri subtile nu pot fi privite decât ca simple teorii, mai mult sau mai puţin frumoase, dar niciodată trăite. Toate aceste manifestări care produc suferinţa, în realitate, nu există sunt numai consecinţe ale prostiei, ale ignoranţei, cât şi ale unei iresponsabilităţi privind corpul fizic. Este oare aşa de greu ca omul să fie atent la ceea ce bagă în gură, când acest lucru îl face zilnic? Sau să fie atent în timpul actului erotic pentru a evita o devitalizare gratuită? Sunt lucruri simple, banale chiar, însă lipsa unei experienţe în acest sens, ca şi faptul că nu se spune despre ele pe canalele oficiale, ci mai mult pe căi exotice, spectaculoase, în metode limitate cum ar fi cele yoghine şi aşa mai departe, duce la un alt paradox, ierarhizarea societăţii umane între cei care au bun simţ sau măcar ar vrea să-l aibă (dar de obicei iese cu totul altceva) şi cei care s-au resemnat.
Sexul poate fi abordat într-un mod corect numai de către cei individualizaţi, de către cei născuţi a doua oară şi care pot realiza, în cadrul acestui act, acea minimă responsabilitate, autorespectul şi colaborarea pentru a putea coordona un proces în plină evoluţie prin sinceritate şi răbdare. Când în sex intervine orgoliul, instinctualitatea, dorinţa de plăcere de dragul plăcerii, atunci se destramă orice posibilitate de transcendenţă, de percepere a energiilor subtile care se vehiculează în acest proces şi care, pe cât de repede apar, pe atât de repede se consumă în orgasm sau ejaculare, fără a avea timp să fie conştientizate, şi cu atât mai puţin să fie folosite.
Societatea actuală, din punct de vedere spiritual este una nenăscută sau aflată cu câteva clipe înaintea naşterii sale, dar dacă aceasta va însemna distrugerea sau viaţa asta depinde de ea, de oamenii ei. Situaţia omului de astăzi este ca aceea a unui copil care învaţă sau încearcă să-şi reamintească primele mişcări ale vieţii reale după ce ani, zeci de ani a fost îndoctrinat cu elemente împotriva simplităţii universale, în această încarnare, şi totodată mai are şi un bagaj karmic acumulat în mii de ani de trăire anestezică, în atâtea încarnări în Planul Fizic. Astfel, recunoaşterea originii şi realităţii divine a omului, lucru care astăzi pare un apogeu de spiritualitate şi înţelegere, în realitate este numai un prim pas necesar şi de bun simţ spre trăirea reală, spre viaţa fără limite, concepte sau suferinţe, care sunt doar pentru Planul Fizic, efectiv pentru Planul Fizic. Singurul efort care se cere este un minimum de responsabilitate faţă de propriul vostru corp, care ulterior va deveni un drum al perfecţionării şi, pas cu pas, va intra în firescul evoluţiei recunoscându-se în manifestarea unităţii în diversitate.
Revenind la aspectul erotic, primul pas în abordarea sa ar fi ca omul să-şi aducă aminte de Epoca Gemenilor, epoca în care Omul androgin a fost despărţit în două corpuri, o operaţie cosmică, care a reprezentat la vremea sa un pas înainte în evoluţie, o deschidere de posibilităţi dinamice prin permanenta căutare a armoniei ca stare firească, în care mişcarea se întâlneşte simultan cu repaosul. Căutînd în el însuşi, descoperind amintirea acelei epoci, îl va ajuta să treacă peste mentalitatea bărbatului şi a femeii, formată conceptual în mii de ani. De asemenea, îl vă va ajuta să depăşească dificultatea de a înţelege faptul că omul este format din două corpuri, căci îşi va aduce aminte că cele două corpuri sunt jumătăţi ale aceluiaşi corp, care exista înainte de Epoca Gemenilor în manifestarea entităţii umane. În prezent, recunoaşterea realităţii originare a sexului ca manifestare, oferă argumente suficiente pentru a înţelege necesitatea vieţii în cuplu. Faptul că omul are de-a face în această situaţie nu numai cu un al doilea corp, ci şi cu alt Eu, situaţia fiind reciprocă atât pentru entităţile dominant Yang cât şi pentru cele dominant Yin, este factorul de dinamică sau avantajul faţă de Epoca Gemenilor, moment în care s-a decis, conform Planului Divin, deci ca un pas normal în evoluţie, că perfecţionarea, înaintarea poate fi mai dinamică prin această împărţire, în care entităţi întregi la nivel spiritual, mental, astral, dar incomplete atât la nivel astral cât şi fizic, după încarnare să poată evolua prin înfăptuire, într-o stare aparent duală, tinzând spre continua recunoaştere a unităţii în diversitate, spre ceea ce se numeşte dragoste (fără doar şi poate fiind în esenţă o latură a iubirii pure), dacă acestei noţiuni cosmice s-ar putea încerca să i se dea o definiţie care să intre în câmpul conceptual sau zona mentală în care omul s-a obişnuit să trăiască.
Sexul, ca realitate atât subtilă cât şi utilă, deci în practica sa, necesită o minimă luciditate de a percepe că ejacularea sau orgasmul la nivel fizic pot costa totul, deci îmbătrânire şi moarte, iar controlul acestor efecte se poate realiza numai cu răbdare şi prin trăirea simultană a celorlalte două elemente ale triadei: informaţia şi energia. Semnul triadei aparţine manifestării creatoare, iar al dualităţii aparţine manifestării a ceea ce a mai fost manifestat, deci tradiţiei. Un om întreg va manifesta simultan o triadă, pe când un om neîntreg va manifesta simultan dualitatea, deci un aspect de oscilaţie cu tendinţă de statică, stare în care este practic imposibil de înţeles desfăşurarea proceselor dinamice, mai ales în prezent, când haosul pare să inunde societatea umană de pretutindeni, aşteptând poate ca omul să se plictisească de el şi să elimine sexualitatea din viaţă. Prin gesturi simple se poate salva totul. Minima responsabilitate asupra propriului corp, aspect care nu înseamnă nici sectarism, nici teribilism, nici ierarhii între oameni ci numai bun simţ, este un gest de raţiune care le va putea atrage pe următoarele.
Sunt lucruri simple, elementare, care ar fi trebuit să facă parte din educaţia oricărei entităţi chiar în primii 14 ani de Plan Fizic, de când se încarnează, dar niciodată nu este prea târziu, astfel încât se simte imperiozitatea ideii ca societatea, în sistemul de învăţământ, aşa cum a introdus religia în materialism şi materialismul în religie, să lase o poartă deschisă şi realităţii umane. Astfel de date ar putea suplini cu uşurinţă orice învăţământ materialist, dar pentru a putea fi percepute nu ar necesita atâta efort cât se face pentru ceva ce este total inutil vieţii. Astfel, instituţia de învăţământ, la fel ca şi altele, care ar trebui să direcţioneze societatea umană într-un sens constructiv, va trebui să-şi asume responsabilitatea dramei umane, dacă va ignora alternativa pe care o propusă societăţii terestre şi care ar putea duce la redresarea situaţiei actuale.
Apariţia unei informaţii reale în societatea umană şi neoficializarea ei face ca, în continuare, cei care trăiesc o tradiţie a rutinei să fie incapabili să facă faţă unei schimbări, deci condamnaţi ca victime nevinovate. Sunt drame pe care, prin obişnuinţă, nu mai sunt sesizate, la fel cum nu se mai percepe nici faptul că pe canalele mass-media se emite continuu o informaţie care vizează procese de distrugere, elemente într-o continuă degradare care, în vibraţia actuală, se amplifică din ce în ce mai mult. Sunt aspecte care depind numai de oameni, dar trebuie atrasă, încă o dată, atenţia că efortul pe care-l fac spiritele înalte, de aici sau de unde nu se vâd încă, în încercarea de a menţine o stare de neutralitate faţă de haosul generat aici, de a nu lăsa ca această ceaţă de vibraţii joase să se manifeste la întreaga sa putere, ceea ce ar însemna autodistrugerea instantanee a civilizaţiei existente şi chiar a planetei, îi pune în situaţia de a cere un răspuns. O nouă civilizaţie poate fi construită pe ruinele uneia care va dispare sau poate fi construită prin înţelegerea aceloraşi oameni care sunt acum, aici şi prin transformarea lor. Rămâne ca ei să decidă.
*** *** *** *** *** *** ***
Nu-i deloc de mirare că omul societăţii actuale devine din ce în ce mai sărac, material şi sufleteşte. Materialitatea este o necesitate, dar omul nu vrea doar necesitatea să o vadă, vrea bogăţie. Viaţa în cuplu, manifestată prin trăiri dar şi prin trăirea momentului de completare, a sexualităţii, este generatoare de evoluţie şi de împlinire a necesităţilor. Însă omul modern i se opune, considerând că astfel este pe placul celuilalt. Uită prin aceasta un lucru, că atunci când totuşi o face, pentru că sufletul nu stă cu botul pe labe, se coboară la atitudinea de a se considera pe sine şi pe celălalt marfă. Ori, de fapt, aici omul pierde. Pierde pe toate planurile, iar în ceea ce priveşte spiritualitatea nici nu are de gând să o mai ia în calcul: atunci este doar el, material şi nimic din zestrea astrală nu mai este important. Din păcate tot el ajunge să sufere, şi mai mult, decât este suferinţa, falsă, a renunţării la orgoliu, căci, astral, toate se împlinesc, aşa cum au fpst rînduite. Omului îi este însă frică pe considerente reale, materiale, uitând să-i fie frică de el însuşi, parte a Universului şi Divinităţii, care totdeauna face dreptate, cu legi care depăşesc actualul set de legi creat de el, omul, ce nici măcar lui, în Planul Fizic, nu i se poate opune fără a-şi crea alte şi alte probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu