Vămile Văzduhului [4] *

Vămile cerului sunt foarte limpede înfăţişate în istorisirea Sfintei Teodora, pe care o aflăm în Viaţa Sfântului Vasile cel Nou, duhovnicul său, scrisa de un ucenic al acestuia, Grigorie Tracul.

"Cu mare iuţeală mergând noi de pe pământ spre înalţimea cerurilor, la început ne-au întâmpinat duhurile rele ale văzduhului de la prima vamă, la care se întreaba de păcatele sufletului prin cuvânt: vorbe deşarte, glume, vorbire fără rost, vorbe murdare, batjocoriri şi altele de felul acesta. Acolo era o mare adunare de arapi, mari şi negri ca tăciunele, în fruntea cărora era unul foarte înrăutăţit, care stătea în faţa mea. Fiind opriţi noi acolo, aceia au adus înaintea mea o mulţime de catastife. Acolo am văzut scrise toate cuvintele deşarte vorbite din tinereţile mele, vorbele fără socoteala şi neruşinate, toate cuvintele nebuneşti şi necurate, toate cântecele lumeşti, râsetele, prin care am smintit multe suflete, făcând pe unii să râda nebuneşte prin glume păcătoase, prosteşti şi vorbe deşarte, cum e obiceiul multora. Vameşii aceia fioroşi îmi arătau una câte una toate relele sau păcatele acelea şi, arătându-mi-le pe toate, unele după altele, ma învinovăţeau pentru ele. Ei îmi arătau vremea, locurile, persoanele, când, unde şi cu cine m-am dedat la acele vorbe deşarte, râsete şi celelalte de acest fel prin care am mâniat pe Dumnezeu. Neştiind eu că şi acelea sunt pacate, nici nu le-am mărturisit părintelui meu duhovnicesc şi nici nu m-am căit de ele, nici n-am facut roade vrednice de pocainţă pentru ele. Văzându-mă mustrată aşa de groaznic de acei vameşi infernali, am rămas uimită, tăcând ca o mută, neavând ce mai răspunde acelor duhuri viclene, pentru că cele spuse de dânşii erau adevărate. Tremurând de frică, tăceam şi mă ruşinam şi aşteptam îngrozită să văd ce vor face şi ce va fi cu mine. Atunci sfinţii îngeri care mă însoţeau au pus împotriva acelor păcate o parte din faptele mele cele bune pe care le făcusem mai pe urmă, dar neajungănd acelea, au împlinit din darurile Cuviosului Părintelui meu Vasile, şi aşa răscumpărându-mă, am plecat de acolo mai departe, în sus.

(Vama a doua) Iarăşi urcând noi mai sus, am ajuns la vama minciunii. La această vamă se întreabă de tot cuvântul mincinos, de călcarea juramintelor, de luarea în deşert a numelui lui Dumnezeu, de mărturiile mincinoase, de spovedaniile neadevărate sau mincinoase. Domnii vămii aceleia, negri, iuţi şi sălbatici, cu feţele hâde şi murdare, mă întrebau şi mă învinuiau cu mare asprime pentru pacatele mele. Cercetându-mă cu deamănuntul, am fost vădita de două pacate: întâi, lucruri mici, în care mi s-a intamplat şi mie a minţi şi pe care, nesocotindu-le păcate, nu le-am mărturisit înaintea duhovnicului la spovedanie, şi doi, că m-am ruşinat şi am ascuns înaintea duhovnicului unele fapte de ale mele. Însă călcari de jurăminte, mărturii mincinoase şi altele de felul acesta, n-au aflat în mine cu darul lui Hristos. Sfinţii îngeri punând şi acolo o parte din faptele mele cele bune şi mai mult din darurile Părintelui meu Vasile, m-au răscumpărat.

(Vama a treia) De la acea vamă mergând noi în sus, am ajuns la vama clevetirii, ponegririi, vorbirii de rău, a judecării şi osândirii aproapelui. Acolo am fost opriţi şi am văzut cât de greu păcat este a cleveti şi a osândi pe cineva, a-l defăima, huli, batjocori şi a râde de păcatele altuia. Pe unii ca aceştia îi cercetează cu deamănuntul acei cumpliţi întrebători, ca pe nişte antihrişti, care, răpind cinstea şi dreptul de judecată al Domnului nostru Iisus Hristos, s-au făcut ei înşişi judecători şi pierzători celor de aproape ai lor. În mine însă, cu darul lui Dumnezeu, n-au aflat păcate de acestea, pentru ca în toate zilele mele m-am păzit cu dinadinsul ca să nu clevetesc pe nimenea, nici să osândesc, nici să râd de cineva.  Uneori, e drept, din întâmplare, auzind pe alţii osândind sau clevetind sau râzând de cineva, mă plecam spre dânşii puţin cu mintea, sau din nepază adăugam şi eu la acelea câte o vorbă sau îi aprobam în vreun fel. Dar îndată revenindu-mi, m-am căit în sinea mea. Totuşi mi s-au pus şi socotit şi acelea în păcatul osândirii şi clevetirii de către vameşii aceia întrebători. Dar sfinţii îngeri răscumpărându-mă şi de la această vama cu darurile Cuviosului Vasile, am mers mai departe în sus.

(Vama a patra) Alergând noi tot mai sus, am ajuns la vama aceea ce se numeşte a lăcomiei sau îmbuibării pântecelui. Ajungând acolo, îndată au alergat asupra mea acele duhuri necurate şi mârşave, graşi, soioşi şi foarte sălbatici, bucurându-se de sosirea mea la ei, ca de o dobândă grasă. Chipurile acelor duhuri drăceşti închipuiau pe iubitorii de desfătări, pe nesăţioşi şi pe urâcioşii beţivi. Aceia împresurându-ne pe noi ca nişte câini, ne-au oprit şi îndată au adus înaintea mea toate păcatele mele, adică: de am mâncat vreodată pe ascuns şi fără măsură, fără trebuinţă, sau dis-de-dimineaţă, sau de am mâncat fără rugaciune şi fără să-mi fac semnul sfintei cruci. Apoi îmi puneau înainte de câte ori am mâncat în sfintele posturi mai înainte de terminarea sfintei slujbe. De asemenea şi beţiile toate mi le arătau rând pe rând, punându-mi în faţă toate paharele băute şi numărul paharelor ce-am băut, probozindu-mă şi zicându-mi: Iată, atâtea pahare ai băut în cutare vreme, atâtea în cutare şi cu cutare bărbat şi femeie, atâtea în cutare loc, atâtea la cutare petrecere, praznic ori pomană. Toate păcatele şi placerile acestea ale pântecelui, pe care le făcusem, mi le puneau înainte vameşii aceia, bucurându-se de mine ca şi cum aş fi fost trecută în stăpânirea lor, în fundul iadului, unde voiau să mă arunce. Fiind mustrată pentru acele păcate ale mele, tremuram de frică, neavând ce răspunde împotriva lor. Sfinţii îngeri însă scoţând din darurile Cuviosului Vasile, m-au răscumpărat şi de la acea vamă. Diavolii, văzând răscumpararea mea, s-au tulburat grozav şi strigau: O, amar nouă! Ne-am pierdut toată osteneala noastră! Acestea zicând, aruncau în văzduh catastifele în care erau scrise păcatele mele. Eu văzând aşa, m-am bucurat mult şi am plecat de acolo în sus, fără primejdie. Sfinţii îngeri, mergând, vorbeau între ei, zicând: Cu adevărat mare ajutor a caştigat sufletul acesta de la plăcutul lui Dumnezeu Vasile. Dacă nu l-ar fi ajutat el cu ostenelile şi rugăciunile lui, multe primejdii ar fi întâmpinat şi ar fi răbdat trecând prin aceste ispitiri, cercetări şi judecăţi ale văzduhului. Atunci eu, luând puţină îndrazneală, am zis către dânşii: Stăpânii mei, mi se pare mie că nimeni dintre cei care trăiesc pe pământ nu ştiu ce se face aici şi ce aşteaptă pe sufletul păcătos după ieşirea din trup. Sfinţii îngeri mi-au răspuns: Oare nu mărturisesc pentru acestea dumnezeieştile Scripturi, care se citesc întotdeauna în sfintele biserici şi se propovăduiesc de sfinţiţii slujitori ai lui Dumnezeu? Dar cei ce s-au împătimit în deşertăciunile pământeşti nu bagă seamă de acestea. Ei socotesc că îmbuibarea şi beţia din toate zilele este o desfătare. Şi aşa, mâncând întotdeauna fără saţ şi îmbuibându-se fără frică de Dumnezeu, avăndu-şi pântecele în loc de Dumnezeu, nici nu se gândesc la viaţa viitoare, ba nici nu-şi mai aduc aminte de dumnezeieştile Scripturi, care zic: "Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi" (Le. 6, 25). Numai bogaţii aceia cu inima bună, asemenea lui Avraam, care sunt milostivi şi fac dreptate şi fapte bune, care miluiesc pe săraci şi scăpătaţi, care ajută pe cei ce sunt în nevoi şi în primejdii, aceia câştigă cu înlesnire de la Dumnezeu iertarea păcatelor şi trec vămile văzduhului fără supărare, pentru milosteniile lor. Aceasta o adeveresc dumnezeieştile Scripturi, zicând: "Milostenia izbăveşte din moarte şi acoperă mulţime de păcate" (Tob. 12, 9). Cei ce nu se sârguiesc a-şi curăţi păcatele prin milostenie, acelora nu le e cu putinţă a scăpa de aceste întrebări, căci îi răpesc acei stăpâni ai vămilor întunecaţi la chip şi, muncindu-i cumplit, îi pogoară în subteranele iadului. Acolo îi ţin în legături până la înfricoşata Judecată a Domnului Hristos. Vezi că nici ţie nu ţi-ar fi fost cu putinţă a trece aceste vămi dacă nu ai fi câştigat răscumpararea prin darurile Cuviosului Vasile.

(Vama a cincea) Vorbind noi astfel, am ajuns la vama lenevirii şi a trândăvirii, unde se cercetează toate zilele şi ceasurile petrecute zadarnic, fără lucrarea faptei bune. Acolo se opresc toţi leneşii sau trândavii aceia care, asemenea trântorilor, poftesc şi mănâncă din osteneli străine, în loc de a lucra şi a-şi câştiga existenţa prin lucrul şi sudoarea feţei lor. De asemenea şi cei care sunt plătiţi nu lucrează dupa învoială. Acolo se cercetează şi cei care nu se îngrijesc a lăuda pe Dumnezeu şi cei care se lenevesc în zilele de praznice, în duminici şi sărbatori a merge la vecernie, la utrenie, la dumnezeiasca Liturghie şi celelalte slujbe de laudă a lui Dumnezeu. La acea vamă se cercetează lenevirea, trândăvia şi neglijenţa fiecărui creştin, mirean ori cleric, care n-a purtat grijă de sufletul sau sau de sufletele încredinţate lor. Acolo se cercetează cu deamănuntul toate păcatele izvorâte din lenevire şi mulţi sunt opriţi şi se prăbusesc în prăpastiile iadului. Acolo şi eu mult fiind întrebată, nu mi-ar fi fost cu putinţă a scăpa de datoriile acestui păcat, de n-ar fi împlinit neajunsul meu dăruirea Cuviosului Vasile, prin care răscumpărându-mă, m-au scos din primejduirea ce mă ameninţa a mă pogorî jos, în iad.

(Vama a şasea) De acolo am ajuns la vama furtişagului. Vameşii draci ai acelei vămi încearcă acolo cu deamănuntul sufletele despre feluritele păcate ale furturilor, răpirilor şi înşelătoriilor, pe ascuns sau pe faţă. La această vamă, deşi ne împiedicarăm puţin, pentru că nu s-au găsit în mine furtişaguri, afară de cele făcute în copilărie, puţine, şi acelea din puţinătatea minţii, am trecut fără să dăm mult.

(Vama a şaptea) Am ajuns apoi la vama avariţiei şi a iubirii de arginţi. Milostivul Dumnezeu însă acoperindu-mă în viaţa mea, nu m-am îngrijit de multă avere, nici n-am fost iubitoare de arginţi şi de agonisit averi. Eu în viaţa mă îndestulam cu cele ce mi le dădea Domnul, mulţumindu-mă cu puţin. Nu eram lacomă sau avară. Ba încă din cele ce aveam împărţeam cu osârdie şi cu bucurie săracilor şi celor lipsiţi de cele de trebuinţă. Pentru aceasta am trecut uşor şi repede prin vama aceasta.

* - material documentat